- Titlul original: “The Saboteur of Auschwitz: The Inspiring True Storz of a British Soldier Held Prisoner in Auschwitz”
- Autor: Colin Rushton
- Editura: For You
- An apariție: 2020
- Număr pagini: 272
- Traducere de Monica Vișan
În 1942, tânărul soldat britanic Arthur Dodd a fost luat prizonier de armata germană și transportat la Oswiecim, loc căruia germanii i-au dat alt nume, acum sinonim cu cele mai întunecate clipe ale omenirii: Auschwitz.
Forțat să depună muncă silnică, înfometat și bătut sălbatic, Arthur a crezut că viața lui va înceta la Auschwitz. Dar s-a hotărât să lupte până la moarte, așa că a sabotat producția industrială nazistă, și-a riscat viața pentru a ușura suferința prizonierilor evrei și a ajutat un grup partizan care plănuia o evadare în masă.
Această mărturie șocantă aruncă o lumină nouă asupra evenimentelor din lagăre, demască o ierarhie a tratării prizonierilor de către SS și prezintă povestea în mare parte necunoscută a prizonierilor de război.
„Cel care salvează o viață salvează lumea întreagă. Dar cel care distruge o viață distruge lumea întreagă.“
Am văzut pentru prima data această carte pe un cont de bookstagram, dacă nu mă înşel, era un concurs unde aveai şansa de a câştiga un exemplar, evident nu am avut baftă, dar am trecut titlul pe wishlist, mai ales că era menţionat Auschwitz-ul. Ştiu că titlurile ce vorbesc despre lagăr îmi frâng inima, însă nu mă pot abţine să nu le citesc, acea perioadă a fost cruntă, încărcată de cruzime şi nedreptăţi, şi deşi am citit foarte multe titluri ce vorbeau despre Auschwitz, mereu aflu ceva nou, ceva ce nu mai descoperisem până atunci. Dacă n-a fost să obţin titlul prin intermediul concursului respectiv, mi-au sărit în ajutor cei de la Cartepedia, astfel a ajuns şi cartea în mânuţele mele, frângându-mi sufletul în mii de bucăţele, exact cum mă aşteptam. Printre atâtea titluri fantasy, o carte care să mă trezească la realitate e binevenită oricând, iar “Sabotorul de la Auschwitz” mi-a dat fatala…
Arthur Dodd a fost un soldat britanic, care a fost ţinut prizonier în lagărul de la Auschwitz, fiind şi el unul dintre martorii ce au văzut atrocităţile de la Auschwitz şi a ales să le dezvăluie. Nu doar o dată a fost cuprins de frământări şi neputinţă, sentimente dintre cele mai neplăcute…Dar să o iau cu începutul şi să nu mă arunc direct… Arthur, de mic, şi-a dorit să facă parte din armată, să servească ţara, să aducă o contribuţie, deşi mama sa nu a fost de acord cu acest lucru. A renunţat la scoală la vârsta de 15 ani, intrând ca şi ucenic mecanic la o firmă de transport. Era plătit pentru munca depusă, salariul nu era foarte mare, aşa că s-a descurcat cum a putut. La vârsta de 21 de ani a suferit un accident, în urma căruia a rămas şchiop, deci dorinţa sa de a se înrola în armată nu mai era atât de realizabilă, din câte i se spusese. Nefericitul eveniment nu l-a doborât pe Arthur, din contră, l-a ambiţionat tot mai mult, şi deşi nu a reuşit să intre în armată ca şi soldat, a reuşit să intre datorită permisului său de conducere, obţinând un post de instructor auto. De aici şi până la a ajunge pe front a fost doar un pas…norocul pe care l-a avut a început să-l părăsească şi a ajuns să fie capturat de armata germană şi transportat la Auschwitz. În lagăr a fost obligat să muncească, a suferit de foame şi a fost bătut, asemeni evreilor, cu singura deosebire că prizonierii britanici nu erau ameninţaţi cu gazarea. A fost supus unor tratamente brutale şi greu de suportat, gândindu-se că de acolo, cu siguranţă, nu va ieşi în viaţă…Dar nu a fost să fie aşa, cartea de faţă stă drept dovadă, iar paginile cuprinse între coperţi sunt încărcate de mărturii cutremurătoare şi informaţii ce dovedesc cât de multă cercetare s-a făcut pentru a aduce la lumină această poveste.
Sincer vă mărturisesc, mi-a fost extrem de greu să parcurg această carte datorită bagajului emoţional cu care a venit, dar şi a informaţiilor cuprinse. Nu puteam parcurge mai mult de 50-60 de pagini pe zi, trebuia să diger fiecare pagină citită, să asimilez informaţiile, îmi erau oferite numeroase nume pe care nu le mai întâlnisem şi încercam să le găsesc locul în povestea relatată, dar totodată şi multe date. Nu eram străină de atrocităţile din lagăr, am citit cartea cu noduri în gât şi piele de găină, deşi unele acte de cruzime le cunoşteam, dar tot a reuşit să mă cutremure, să fiu şi eu cuprinsă de neputinţă asemeni lui Arthur, să mă doară sufletul pentru că nu pot face absolut nimic pentru a aduce un gram de bunătate acelor nefericiţi. M-am bucurat când am aflat că Arthur a luat parte la sabotarea producţiei din industria nazistă, dar şi că a ajutat la evadarea în masă a prizonierilor evrei. În ciuda vieţii cumplite pe care a dus-o în lagăr, a tuturor evenimentelor menite să-i calce în picioare speranţa şi dorinţa de a lupta pentru viaţa sa, Arthur nu s-a lăsat şi şi-a adus contribuţia dorită.
Povestea sa mi-a demonstrat cât de puţin cunoşteam despre prizonierii britanici reţinuţi în lagăr, toate titlurile parcurse până în prezent aveau în vizor vieţile năruite ale evreilor şi actele de cruzime la care erau supuşi. Este o poveste cu un puternic impact emotional şi nu doar o singură dată ochii mi-au fost încărcaţi de lacrimi, iar obrajii uzi, chipul mi-a fost abătut şi-mi era tot mai dificil să parcurg cartea, foarte multă durere a fost cuprinsă între coperţi. Ce mi-a atras atenţia şi am apreciat foarte mult a fost partea care a cuprins mărturii şi ale altor prizonieri ce au reuşit să scape din acel infern. S-a observat cercetarea făcută, însă am avut tendinţa să cred că dacă povestea lui Arthur era redată la persoana întâi era mult mai personală şi ar fi reuşit să-mi transmiă mult mai multe. Dar chiar şi aşa, cu povestea redată la persoana a treia, şi-a atins scopul. M-a marcat şi a rămas în suflet, iar în bibliotecă la loc de cinste, alături de celelalte poveşti desprinse din lagărul de concentrare de la Auschwitz. Dacă sunteţi curioşi să descoperiţi şi voi povestea lui Arthur, găsiţi cartea pe site-ul cartepedienilor aici.
Bookworm in a cozy corner 