“Sânge & miere” de Shelby Mahurin (recenzie)

  • Titlul original: “Blood & Honey”
  • Autor: Shelby Mahurin
  • Serie: “Şarpe & Porumbel”
  • Volum: II
  • Editura: CorinTeens
  • An apariţie: 2021
  • Număr pagini: 528
  • Traducere de Adina Raţiu

UNDE MERGI TU, VREAU SĂ MERG ȘI EU

Lou și Reid s-au reunit. Dar, după ce au scăpat ca prin urechile acului de pumnalul lui Morgane, acum sunt vânați din toate părțile de clan, de regat și de Biserică. Însă timpul și norocul lor nu țin cu ei.

UNDE LOCUIEȘTI TU, VREAU SĂ LOCUIESC ȘI EU

Împreună, erau convinși că vor putea depăși orice obstacol. Dar când Morgane îi momește într-un joc letal de-a șoarecele și pisica, cei doi sunt siliți să apeleze la ajutorul lui La Voisin – Regina Vrăjitoarelor Roșii și inamica declarată a clanului lui Lou.

CÂT TIMP VOM TRĂI

În timp ce Lou descoperă o latură întunecată a magiei, despre care crede ca e necesară pentru a-și proteja soțul și prietenii, Reid își cercetează fără nicio tragere de inimă puterea nou dobândită. Iar cei doi sunt legați unul de celălalt pentru tot restul vieții.

DAR MOARTEA NU IARTĂ PE NIMENI

Ajunsesem să tânjesc după acest volum de cum am finalizat „Şarpe & porumbel”, despre care am scris pe blog aici, iar cum mi-am propus să nu mai cumpăr titluri noi, pentru că deja sărisem calul într-un hal în care chiar nu mai aveam spaţiu să pun un ac, m-am abţinut să o cumpăr de când am văzut că s-a tradus. Îmi tot spuneam că nu pleacă nicăieri cartea şi îi va veni vremea cândva, dar n-am avut pace şi am apelat la prietenii mei de la Cartepedia, şi-au făcut magiile şi am obţinut cartea J. Nu aveam ce citi, ce e drept, doar ştiţi şi voi cum e cu ispitele…

Îmi era extrem de dor de Lou şi Reid, dar şi de Coco şi Ansel, iar când am început volumul, a fost nevoie să parcurg câteva pagini bune să realizez unde mă lăsase primul volum şi de unde se continuă acţiunea. Am fost puţin în ceaţă, ce e drept, dar mi-am revenit destul de repede şi am topit mai bine de 300 de pagini într-o zi. De ce trebuie să scoată editurile cărţi cu scrisul minuscul? Să ne fractureze de tot ochii? Nu de alta, dar ai mei sunt fractutaţi de-a binelea şi nu mă ajută prea mult scrisul mic, dar mă sacrific, pentru cărţi îndur orice tortură…Revenind la poveste şi lăsând văivărelile mele, în această recenzie ă să încerc să evit acţiunea, întrucât sunt oferite destule detalii în descriere, şi o să mă axez, pe cât o să pot, pe ceea ce am simţit şi ce am observat de-a lungul poveştii, deci e posibil să fie puţin mai scurtă recenzie şi nu aşa kilometrică, cum probabil v-am obişnuit.

Chiar dacă am auzit şi citit, pe ici, pe colo, păreri mai puţin pozitive privind „Sânge & miere”, am parcurs cartea în ritmul meu, detaşându-mă de tot ce ştiam de la ceolalţi cititori şi sincer vă spun, că am savurat povestea. Ce e drept, au fost anumite pasaje ce nu le-am considerat relevante, descrieri care puteau fi omise, însă am reîntâlnit aceleaşi personaje puternice, sufletiste şi cu magnet pentru necazuri. Nu au lipsit nici replicile spumoase dintre Lou şi Reid, aceeaşi tachinare cu care m-am obişnuit în primul volum, dar de această dată a venit şi cu ceva piperat, ce au fost un deliciu pentru mine şi mi-au adus numeroase zâmbete pe buze. I-am îndrăgit în primul volum, i-am îndrăgit şi de această dată, iar volumul trei, cu siguranţă, mă va determina să îi transform în unul dintre cuplurile mele favorite, că doar n-am destule, mai merge adăugat unul… Lou a rămas la fel de impulsivă, spurcată de gură, nu avea astâmpăr deloc şi nici limită în a face şi spune multe, dar pe lângă acestea era extrem de devotată prietenilor ei, determinată să meargă până-n pânzele albe pentru ei şi nu numai. A devenit şi mai puternică decât în volumul precend, am simţiti o evoluţie a sa şi chiar m-am bucurat de acest lucru, că nu a stagnat ca şi personaj. Mi-a şi părut rău de ea, că era nevoită să suporte anumite lucruri, o compătimeam, sincer, dar mă şi încânta faptul că avea alături persoane care o susţineau şi o ridicau atunci când era la pământ. Reid a fost un simpatic şi jumătate, de cele mai multe ori prins între ciocan şi nicovală, dar şi constrâns în a lua anumite decizii, nu tocmai…inspirate. Dar să-i revăd împreună a fost un deliciu. De multe ori am stat cu sufletul la gură urmărindu-i de-a lungul poveştii, mă temeam pentru ce aveam să mai descopăr în paginile următoare, i-am compătimit şi nu doar o singură dată, pe cât de bucuroasă am fost de unele întâmplări, pe atât de mult m-au întristat altele.

Iar finalul…băi, ce a fost cu finalul ăla? Că nici nu am ştiut ce să mai cred, am refuzat să diger ce citisem şi-mi venea să arunc cartea de-a lungul sufrageriei (menţionez că nu a suferit cartea asemenea tratament…), simţeam că avea să se întâmple ceva, dar nu îmi doream să descopăr ce anume. M-a plesnit direct în figură, să v-o spun pe-a dreaptă şi am rămas blocată câteva minute bune pe ultimele pagini ale volumului, chiar le şi recitisem, întrucât îmi era greu să accept finalul… Nu m-a wow-uit să mă dea pe spate, dar şi cum spuneam anul trecut despre primul volum, a devenit plăcerea mea vinovată această serie şi sunt extrem de nerăbdătoare să apară volumul trei cât mai repede, mai ales când am văzut ce copertă are…dragoste la prima vedere. Sunt tristă că am finalizat şi acest volum pentru că sunt nevoită să mă despart de personaje, iar până mă voi reîntâlni cu ele va mai dura mult şi bine, dar pe de altă parte mă bucur că am reuşit să-l parcurg. N-am dus lipsă de răsturnări de situaţie şi au fost, să mă sature, acţiunea a fost puţin cam statică la început, dar s-a dezmorţit bine pe parcurs, personajele sunt de iubit, strâns la piept şi alinat, de urmărit cu sufletul la gură în tot ceea ce fac…este o poveste cu suişuri şi coborâşuri, încărcată de pericole la tot pasul, suspans, secrete, minciuni, manipulări, umor, sarcasm, vrăjitoare, vârcolaci, Vânători, dar şi luptă pentru supravieţuire, relaţii de prietenie dintre cele mai puternice şi o iubire cu năbădăi, iar eu vi-o recomand cu dragă inimă, merită să îi acordaţi o şansă; o găsiţi pe site-ul celor de la Cartepedia aici, dacă a mea recenzia şi-a atins scopul şi v-a convins să o încercaţi…

„Îţi înţeleg ezitarea de a accepta realitatea, Louise, dar, dacă închizi ochii, nu înseamnă că nu te mai văd monştrii. Doar tu vei fi oarbă.”

„As vrea să trăim aici pe vecie. Dar, cu cât rămânem mai mult, cu atât am sentimentul că…furăm clipe de fericire. Că aceste clipe nu ne aparţin.”

„Amintirile sunt un lucru…sacru. experienţele pe care le trăim ne modelează ca oameni – cam cum ai zice că trăsăturile dobândite sunt mai presus decât cele înnăscute – şi, dacă modificăm amintirile acelor experienţe, e posibil să ne schimbăm ca oameni.”

„Să dezvălui secretele unei persoane e totuna cu a-i vărsa sângele. Odată ce-ai făcut-o, nu mai există cale de-ntoarcere.”

„Uneori, e dureros să-ţi aminteşti morţii aşa cum erau şi nu cum ţi-ai fi dorit tu să fie.”

„Când viaţa te pune să alegi între a lupta şi a fugi – când trăieşti fiecare clipă pe muchie de cuţit – , totul devine o armă. Nu conteată cine le are. Armele rănesc.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s