- Titlul original: “People like us”
- Autor: Louise Fein
- Editura: Nemira
- Colecţia: Damen Tango
- An publicaţie: 2021
- Număr pagini: 496
- Traducere de Emanuela Ignăţoiu-Sora
Cum alegi între loialitatea față de țară și o iubire care te poate distruge?
Leipzig, 1930. Hetty Heinrich este fiica unui înalt ofițer nazist și sora unui pilot Luftwaffe, crescută cu dorința arzătoare de a-și juca rolul în gloriosul Reich de O Mie de Ani. Crede cu ardoare în țara ei și în omul care o conduce. Dar asta până când îl reîntâlnește pe Walter, prietenul ei evreu din copilărie, care îi aruncă în aer toate certitudinile.
Cei doi încep o poveste de dragoste care le pune viața în pericol, odată ce valul de antisemitism devine un tsunami. Ca să-l salveze pe Walter, Hetty va trebui să sacrifice totul – iubirea de țară, legăturile de familie, poate chiar propria viață.
Atenţia asupra cărţii „Fiica Reichului” mi-a fost atrasă anul trecut, tot cam în această perioadă, printr-un mail în care se anunţa un concurs pe un blog străin, unde aveam oportunitatea de a câştiga zece titluri de ficţiuni istorice, cartea mai sus menţionată fiind una dintre ele. Încă de atunci am avut-o notată pe wishlist şi am tot pândit-o să o aduc în biblioteca mea, însă am reuşit să o adaug pe rafturile mele datorită editurii Nemira, care a şi tradus-o anul acesta, mai mare bucuria pe mine, sincer vă spun, astfel am putut să-mi alimentez şi curiozitatea în privinţa ei. Recunosc, nu ştiam mare lucru despre poveste, întrucât nu am citit descrierea, ci ochii mi-au fost furaţi de copertă, dar şi de titlu, în special pentru că am devenit tot mai atrasă de ficţiunile istorice, dar şi poveştile reale desprinse din cutremurătoarele evenimente petrecute pe vremea războiului.
„Fiica Reichului” prezintă povestea lui Hetty, o tânără nemţoaică crescută pentru a-şi aduce contribuţia către ţară şi să devină o fiică respectată a naţiunii. Provine dintr-o familie cu rang destul de mare, tatăl este un înalt ofiţer nazist, mama este o bună gospodină, iar fratele său un pilot Luftwaffe, credinţele familiei sale în puterea şi conducerea lui Hitler sunt puternice, acestea fiindu-i şi lui Hetty insuflate. A crescut având în jurul ei atât germani, cât şi evrei, iar până la vârsta adolescenţei nu a crezut că având un evreu prin preajmă ar fi un lucru chiar atât de rău, mai ales că cel mai bun prieten al fratelui ei, Karl, era un evreu. Când Karl ajunge la vârsta potrivită de a fi acceptat în Tineretul Hitlerist, în Hetty se schimbă ceva, iar credinţa ei devine tot mai puternică, ajungând să-l idolatrizeze pe Hitler şi vorbele sale, respingând ideea de a mai avea prin preajmă evrei, chiar dacă aceştia se aflau şi printre colegii ei de clasă. Reîntâlnirea cu Walter, fostul cel mai bun prieten al fratelui ei, trezeşte mici îndoieli în credinţa lui Hetty, mai ales că la urechile ei ajung tot mai multe zvonuri privind situaţia evreilor şi nu doar atât, ci aceşti tineri se îndrăgostesc şi-şi trăiesc povestea de dragoste în tăcere, ştiind că-şi pun vieţile în pericol. Şi cum nicio poveste de dragoste nu este ferită de necaz, Hetty este pusă la grea încercare, mai ales pentru că este nevoită să facă numeroase sacrificii…
Am pornit destul de optimistă în lecturarea acestei cărţi şi m-am bucurat când am realizat cât de repede merge parcurgerea ei, însă am fost puţin dezamăgită de faptul că acţiunea a fost prea statică pentru gustul meu, cel puţin în prima jumătate a cărţii. Am înţeles că în primele pagini trebuie să ajung să cunosc personajele, să le urmăresc, să le înţeleg acţiunile, însă aşteptam un zvâc, ceva, să mă atingă acolo unde trebuie, dar nu s-a întâmplat, cel puţin până n-am ajuns la ultimele pagini ale cărţii. Posibil să fi avut aşteptări mult prea mari privind cartea, fiind o lectură lejeră pentru mine, am urmărit cu mare atenţie fiecare personaj, dar şi povestea lor. De multe ori am fost încercată de furie şi nu ştiam cum să mi-o descarc, părinţii lui Hetty s-au jucat cu a mea răbdare şi-mi venea, pur şi simplu, să-i iau la pumni, nu alta, rămăsesem stupefiată de cât de puternică era a lor credinţă în Hitler şi în ceea ce făcea el. Până şi unele acţiuni ale lui Hetty m-au iritat, însă am pus totul pe educaţia ce a primit-o şi credinţele insuflate, deşi acestea nu erau neaparat o scuză pentru comportamentul său. În cea de-a doua jumătate a cărţii s-au mai dezmorţit lucrurile şi acţiunea a început să mă prindă şi să mă determine să-mi doresc să aflu cum se va încheia povestea lui Hetty…A început să-mi ofere detaliile de care am avut şi am simţit nevoia, şi-au făcut simţite prezenţa zvâcurile râvnite de mine la început, dar tot am simţit că ceva a lipsit. Pe cât de înceată a fost acţiunea la început, pe atât de repezită mi s-a părut la final, a lipsit acel echilibru care să dozeze acţiunea aşa cum trebuie. E simpla mea părere şi e posibil să mă înşel…
De un aspect de care chiar m-am bucurat a fost perspectiva din care a fost redată acţiunea şi anume, din perspectiva lui Hetty, o perspectivă din interior. Foarte rare au fost cărţile ce au oferit această perspectivă, să pot observa lucrurile şi din interior, nu doar din exterior şi nu doar din perspectiva persoanelor vânate şi condamnate pentru simpla lor origine. Astfel, am avut parte de o uşurinţă în a-i înţelege sentimentele şi acţiunile, poziţia ei în ce priveţte situaţia evreilor, mai ales şi datorită lui Walter, riscurile pe care şi le-a asumat şi sacrificiile făcute. Am şi judecat-o de multe ori, ce e drept, dar apoi am realizat că judecata trebuie lăsată deoparte, deşi unele acţiuni erau complet iresponsabile şi nu realiza realul pericol în care se află, simţind nevoia să îi ard una-două, poate, poate îi bag minţile în cap.
Cu bune, cu rele, cu zvâcuri sau fără zvâcuri, am avut oportunitatea de a descoperi o poveste de dragoste emoţionantă, încărcată de riscuri, dar şi cât de puternică este dragostea, cât de oarbă poate să fie credinţa şi cine-ţi sunt adevăraţii prieteni, cât de împortantă este susţinerea lor şi cum familia ajunge să te condamne ca pe o persoană oarecare, neţinând cont de faptul că eşti sânge din sângele lor…Chiar dacă ale mele aşteptări nu au fost atinse, eu vă îndrum să îi acordaţi o şansă acestei poveşti, părerile cititorilor mereu vor fi diferite, întrucât nici gusturile nu sunt aceleaşi; vă las aici link-ul unde puteţi găsi cartea pe site-ul editurii Nemira.
„Felul în care arată cineva e înşelător, sângele şi mediul nu mint niciodată.”
„Doar prin cruzime se poate câştiga. Orice altceva va duce la înfrângere. Şi un astfel de eşec e de neimaginat.”
„Câteodată umorul e singurul care face ca lucrurile să fie suportabile.”
„Iubirea încălzete inima cum nimic altceva pe lume nu o face.”
„Un dans cu diavolul nu poate duce decât la dezastru.”
„Oamenii văd ce vor. Cu toţii avem de ales. Absolut fiecare dintre noi. Alegem cum ne purtăm unii cu alţii.”
Bookworm in a cozy corner 