- Titlul original: “Tweet Cute”
- Autor: Emma Lord
- Editura: Storia Books
- Colecţia: Young Adult
- An apariţie: 2021
- Număr pagini. 392
- Traducător: Ionela Chirilă
O comedie romantică irezistibilă, un roman de debut despre riscurile pe care ni le asumăm, drumurile pe care ne duce viața și despre cum dragostea se poate afla în cu totul altă parte decât te-ai fi așteptat.
S-o cunoaștem pe Pepper, căpitanul echipei de natație, o perfecționistă înrăită și suprasolicitată. Poate că familia ei se destramă, dar afacerea lor cu fast-food bubuie – în mare parte datorită lui Pepper, care abia reușește să-și pună ordine în viața reală, în timp ce administrează în taină contul masiv al companiei familiei ei, Big League Burger.
Intră în scenă Jack, clovnul clasei și ghimpele permanent din coasta lui Pepper. Când nu încearcă să scape din umbra geamănului său extrem de popular, este ocupat să lucreze în magazinul de delicatese al familiei. Poate că relația lui cu afacerea de care îi depinde viitorul lui nu e întotdeauna perfectă, dar când Big League Burger îi fură rețeta de sandviș cu brânză la grătar, inventată de bunica lui, ar face orice să-i distrugă, înarmat cu un arsenal de tweeturi.
Când vine vorba de dragoste și brânză, totul e permis – asta până când certurile între Jack și Pepper se transformă într-un război viral pe Twitter. Pe negândite, în vreme ce sunt ocupați să se războiască cu meme sarcastice și contre pe Twitter, se îndrăgostesc unul de celălalt în viața de zi cu zi – discutând pe o aplicație de chat anonimă făcută de Jack.

Încă de când am văzut că cei de la Storia Books au anunţat traducerea şi publicarea cărţii, n-am mai putut de încântare, ştiind că voi avea oportunitatea de a descoperi un nou autor, mai ales că auzisem doar păreri pozitive în ce priveşte acest roman de debut al autoarei Emma Lord şi a mea curiozitate trebuia potolită.
În “Tweet cute” am făcut cunoştinţă cu Pepper şi Jack, doi liceeni ce frecventează aceeaşi şcoală, dar care provin din două familii ce deţin propria afacere, ei fiind desemnaţi să se ocupe de paginile de Twitter ale afacerilor. Deşi Pepper nu şi-a dorit să fie implicată în această “sarcină”, mama ei nu este de aceeaşi părere şi reuşeşte să o implice tot mai mult în gestionarea paginii. Pepper este o perfecţionistă în tot ceea ce îşi propune să facă, se suprasolicită de fiecare dată şi se pare că pune mult suflet în orice, mai ales când vine vorba de a-şi crea propriile deserturi. Jack, de cealaltă parte, este clovnul clasei şi trăieşte în umbra fratelui său geamăn, deşi nici el nu este de lepădat, mai ales că este extrem de inteligent, chiar dacă nu arată acest lucru. Nu pot spune că Pepper şi Jack sunt în cele mai bune relaţii, iar când Jack descoperă că reţeta de sandviş cu brânză la grătar a bunicii sale a fost “furată” de localul rival, lucrurile nu se îmbunătăţesc, din contra, se dezlănţuie un adevărat război pe Twitter, iar schimbul de replici dintre ei de pe reţeaua de socializare este unul destul de…aprins…
Volumul m-a distrat maxim şi m-a prins în poveste de la primele pagini, ca să nu mai spun că mi-a trezit toate poftele, amintindu-mi puţin de Lara Jean din “Tuturor băieţilor pe care i-am iubit”, mereu bucătărind deserturi ce îmi lăsau gura apă. Pepper şi Jack mi-au adus un zâmbet pe buze şi povestea lor mi-a dat o stare de bine, exact ce am avut nevoie la acel moment şi chiar nu am putut pune cartea jos absolut deloc, am devorat-o într-o singură zi, în câteva ore. Mi-a amorţit şi corpul citind-o, întrucât nu m-am mişcat foarte mult, fiind captivată de războiul dintre Jack şi Pepper. A lor poveste poate fi uşor desprinsă din realitate, atât în privinţa rivalităţii, cât şi a efectului pe care-l are reţeaua de socializare. Vremurile în care trăim sunt tot mai prinse în aceste reţele şi cu greu se pot desprinde, dovada fiind şi aceasta poveste, care prezintă atât lucrurile pozitive, cât şi cele negative. Lăsând deoparte războiul dintre ei, care m-a şi amuzat pe alocuri, am fost şi iritată de anumite acţiuni ale unor personaje, în special de mama lui Pepper. Oricât de mult am încercat să o înţeleg, nu-mi reuşea de niciun fel şi de multe ori am avut impulsul de a o lua de gât şi de a o scutura. Îmi era ciudă pe ea pentru cum se comporta, mai ales în ce o privea pe Pepper, dând dovadă că vedea doar înainte, fără să privească şi în alte părţi. Spre final , mi-am mai schimbat părerea şi am început să o privesc cu alţi ochi, mai ales că aveam unele bănuieli de ce era cum era. În schimb, de mama lui Jack m-am îndrăgostit iremediabil şi am rămas plăcut surprinsă de relaţia cu fii săi, mereu făcând comparaţie între cele două femei.
Revenind la protagoniştii noştrii, povestea lor m-a uns pe suflet, chiar dacă a fost previzibilă şi ştiam de la început că sunt enemies to lovers, dar acest lucru nu m-a deranjat, din contră, m-a binedispus maxim. Young adult-ul este plăcerea mea vinovată şi nu pot să nu mă bucur de acest gen de fiecare data când îmi pica în mâini…A fost amuzantă, drăguţă, comfortabilă, dar şi emoţionantă pe alocuri, însă ce e drept, de la prima până la ultima pagină am avut întins pe chip un zâmbet până la urechi. Personajele sunt uşor de îndrăgit, povestea nu pune niciun fel de pierdică şi curge de la sine, nici nu ştiu când am parcurs toate paginile şi am ajuns la final. Eh, finalul a reuşit să-mi smulgă câteva lacrimi şi m-a emoţionat teribil, mai ales că a reuşit să-mi schimbe anumite idei şi m-am bucurat de acest lucru, aş fi fost tristă dacă acestea nu se schimbau, şi pe cât de mult am râs de-a lungul poveştii, pe atât de multe lacrimi mi-au udat obrajii. Sunt o fire extrem de emotivă şi fiecare gest mai altfel mă atinge, iar finalul lui “Tweet cute” a fost exact ce trebuie pentru mine.
Vă recomand cu dragă inimă această carte, mai ales dacă sunteţi în căutare de o poveste enemies to lovers uşor de citit şi digerat, amuzantă, drăguţă, cu persoanje reale şi un dialog spumos, o carte pe care să îţi doreşti să o strângi la piept şi să te topeşti de drăgăleşenie…o găsiţi pe site-ul celor de la Storia aici.