“Saga #2” de Brian Keller Vaughan (recenzie)

• Titlul original: Saga, Vol.2
• Autor: Brian Keller Vaughan
• Ilustrații de Fiona Staples
• Editura: Grafic Art
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 152
• Traducere de Beatrice Feleagă

În cel de-al doilea volum din Saga, bătălia pentru supraviețuire a lui Marko și a Alanei continuă, prioritatea fiind s-o protejeze pe Hazel, fetița lor nou-născută. În încercarea de a-și găsi un loc sigur în Univers, tânăra familie înfruntă asasini, armate distrugătoare și monstruozități extraterestre. Dar în întinderea vastă și rece a Spațiului îi așteaptă cea mai bizară aventură de până acum: întâlnirea cu bunicii paterni a lui Hazel.

Zilele trecute am primit un colet de la Cartepedia cu trei bookurii, printre ele aflându-se şi „Saga” #2 de Brian K. Vaughan, volum pe care l-am amânat până acum pentru că nu-mi doream să mă despart prea repede de personaje, având în vedere că volumul următor al serie încă nu este tradus. Dar mi-a şoptit o vrăbiuţă că urmează să apară anul acesta, deci dacă nu i-aţi acordat nicio şansă până-n prezent, vă las aici link-ul către recenzia primului volum al seriei, poate vă stârneşte puţin interesul, iar recenzia de faţă sper să vă convingă să îi acordaţi acea şansă; volumul îl găsiţi pe site-ul celor de la Cartepedia aici. Chiar dacă au trecut aproape patru luni de la citirea primul volum al seriei, nu am simţit această distanţă atunci când am început volumul doi, şi l-am început de cum am deschis coletul, n-am mai putut aştepta, deşi am amânat atâta vreme citirea lui…

Lupta pentru supravieţuire a Alanei şi a lui Marko continuă şi-n acest volum. Încă sunt vânaţi de asasini, armată, dar şi diverse vietăţi extraterestre, iar locul lor în Univers nu poate fi unul stabil, mai ales când sunt nevoiţi să o protejeze pe fiica lor nou-născută, Hazel. Protecţia ei este prioritară, dar se pare că, totdată, este şi o aventură, mai ales când cei trei au parte de o vizită neaşteptată: îşi fac apariţia părinţii lui Marko, deci „distracţia” este şi mai mare…sau poate nu?

Mi-a fost dor să mă reîntâlnesc cu Alana şi Marko, chiar dacă eram conştientă că o să mă despart de ei când îmi este lumea mai dragă şi aşa a fost, din păcate. De ce trebuie să fie aşa scurte romanele grafice? De ce? Să tânjim după mai mult şi mai mult? Eu, cel puţin, nu m-aş putea sătura să le citesc povestea, cred că aş fi pe repeat, doar ca să o mai lungesc puţin… Revenind la volum şi la dorul meu pentru personaje, am savurat şi de această dată paginile romanului, delectându-mă cum am putut eu mai bine şi ridicând din sprâncene la unele ilustraţii. Am avut şi câte un zâmbet mai altfel pe chip, pe ici pe colo, chiar am şi chicotit, ceea ce nu prea o fac, dar de această dată nu m-am putut abţine. Am fost încântată să descopăr şi mai multe detalii din viaţa lui Marko şi a Alanei, din trecutul lor, dinainte de a se cunoaşte, dar şi după ce s-au întâlnit, de ce au ajuns unde au ajuns şi care a fost motivul care i-a adus în punctul acela. Ilustraţiile au fost explozive şi explicite, exact pe gustul meu şi sincer vă spun, că nu m-am putut stăpâni să nu mângâi unele ilustraţii, cu gândul că sunt reale…ştiu că nu e prea sănătos, dar n-am avut cum să mă abţin, zău de nu, până şi iubitul mi-a spus că sunt puţin cu capul plecată, dar doar puţin, însă eu cred că puţin mai mult…

Am reîntâlnit aceleaşi personaje amuzante, brutale, sincere, dar şi încărcate de iubire, dornice de a avea o viaţă normală, deşi asemenea lucru nu este posibil pe vreme de război, iar războiul pare că nu se mai termină…şi, încă o dată, m-am îndrăgostit de ele. Le-a urmărit cu interes maxim şi-n acest volum, am savurat fiecare pagină ilustrată şi m-am întristat tare mult când am ajuns la final şi am realizat că s-a încheiat distracţia, fiind nevoită să aştept după următorul volum. „Saga” este o serie care nu te menajează, este explozivă şi crează dependenţă, se pare, determinându-te să-ţi doreşti mai mult şi mai mult…