“Mitologie nordică” de Neil Gaiman (recenzie)

• Titlul original: “Norse Mythology”
• Autor: Neil Gaiman
• Editura: Arthur
• Colecţie: Arthur GOLD
• An apariţie: 2018
• Număr pagini: 256 
• Traducere din limba engleză de Alex Moldovan

Miturile și zeii din panteonul nordic prind viață datorită prozei inventive a lui Gaiman: Odin, mai-marele zeilor, înțelept și cutezător, Thor, fiul lui Odin, cel incredibil de puternic, dar nu cel mai înțelept dintre zei, și Loki, un farsor și un manipulator neîntrecut, frate de cruce cu Odin.

Urmărind îndeaproape isprăvile zeilor, piticilor și uriașilor, Gaiman modelează aceste povești străvechi sub forma unor episoade de roman care încep cu geneza celor nouă tărâmuri legendare și au ca punct culminant Ragnarokul, sfârșitul zeilor și renașterea unui nou timp și a unor noi oameni.

Dacă ţin bine minte, am văzut cartea pe contul Marianei, eu mi-o doream de ceva vreme, mai ales că avea ca subiect zeităţile, momentul în care mi-a apărut postarea ei mi-am spus că e un semn şi trebuie să o citesc şi eu. A ajuns la mine cu ajutorul celor de la Editura Arthur şi vreau să le mulţumesc pentru această bookurie.

Când m-am hotărât să încep o nouă carte, l-am întrebat pe iubitul meu care să fie următoarea dintre „Furia Roşie” şi „Mitologie Nordică”, el optând pentru cea de-a doua şi atât i-a trebuit că l-am activat. A început să mă întrebe ce zăităţi nordice ştiu, iar eu toată mândră de mine îi spun de Odin, Thor şi Loki, la care îmi serveşte replica lui: „Doar atât? Dar pe paznicul zeilor cum îl chema? Hai că ştii…”, la mine-n minte pauză şi-mi iese porumbelul: „Nu ştiu cum îl cheamă, însă actorul care l-a jucat arăta tare bine…”, poftim replică, filmele astea ce fac…

Să revin la carte până nu o iau de tot pe ulei…Cum spuneam şi mai sus, singurele zeităţi nordice cunoscute de mine sunt Odin, Thor şi Loki (cred că majoritatea îi cunoaşte), apoi am aflat că pe paznic îl chema Heimdall, iar lecturarea cărţii mi-a oferit ocazia de a cunoaşte şi alte zeităţi, printre care Tyr, zeul războiului, Bradi, zeul poeziei, zeii Freya şi Frey, din Tribul Vanir, Balder, considerat a fi cel mai frumos zeu, Kvasir, zeul înţelept, dar şi elfi, pitici, uriaşi şi creaturi dintre cele mai neobişnuite cu poveşti…interesante.

De la „Circe” am rămas cu ideea că zeii erau trădători, maeştri ai înşelătoriei, capabili de cele mai mârşave manevre pentru a le reuşi planurile, erau plini de aroganţă, în ciuda frumuseţii cu care erau înzestraţi. Deşi primele zeităţi în jurul cărora se învârt repovestirile legendelor sunt Odin, Thor şi Loki, volumul a cuprins şi capitole ce dezvăluiau legende privind şi alte personaje. I-am cunoscut pe Eitri şi Brokk, piticii care au făurit ciocanul lui Thor, creatorul de fulgere numit Mjollnir. Piticii puteau crea comori nepreţuite cu ajutorul celor mai neobişnuite „ingrediente” (unul extrem de neobişnuit fiind scuipatul unei păsări), totodată am aflat cum şi-a pierdut Odin ochiul, doar pentru a deveni mai înţelept, dar şi cum Tyr şi-a pierdut mâna dreaptă, acestea fiind doar o mică parte din repovestirea legendelor.

Volumul este redat sub forma unor capitole ce cuprind legende cu privire la fiecare personaj, nu este o poveste ce curge de la sine, ci cuprinde diverse episoade din mitologie, din diferite perioade de timp. M-am simţit ca şi cum aş fi urmărit un serial şi capitolele erau episoadele acestuia. De asemenea, m-am simţit ca un copil ce a străbătut meleaguri necunoscute, a fost martor la unele dintre cele mai nemaipomenite aventuri alături de zeităţi puternice şi neînfricate.

Dacă nu eşti familiarizat cu aceste personaje, „Mitologie Nordică” este cartea potrivită de a le cunoaşte. Este amuzantă, rapidă, lejeră, şi deşi sunt multe personaje, sunt uşor de reţinut, întrucât acţiunea se învârte în jurul lor. Or fi fost ele zeităţi, însă au fost momente când i-am văzut asemeni unor copiii ce se ţin de pozne în fiecare clipă. Mă bucur că am avut oportunitatea de a citi această carte, a fost prima întâlnire cu autorul şi am fost tare încântată de aceasta. Am trecut pe wishlist şi celelalte titluri ale sale traduse la noi, iar dacă te-am convins să-i dai o şansă acestei cărţi, o găsiţi pe site-ul celor de la Arthur aici.

„Fără pericol nu poate exista glorie.”

„Nimeni nu poate învinge bătrâneţea, pentru că în cele din urmă, ea ne ia pe toţi, ne slăbeşte mai mult şi mai mult până când ne închide ochii pe vecie.”

„Nu e nimic pe lume care să nu iubească soarele. El ne oferă căldură şi viaţă; topeşte chinuitoarea zăpadă şi gheaţa iernii; face plantele să crească şi florile să înflorească. Ne oferă serile lungi de vară, când nu se lasă întunericul. Ne salvează de zilele chinuitpare ale iernii, când întunericul e biruit doar câteva ore, iar soarele e rece şi îndepărtat, precum ochiul şters al unui cadavru.”