”Tunetul” de Neal Shusterman (recenzie)

• Titlu original: ”Thunderhead”
• Autor: Neal Shusterman
• Serie: ”Arc of a Scythe”
• Volum: II
• Editura: Young Art
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 552
• Traducător: Ioana Filat

Tunetul reia povestea lui Rowan și a Citrei de unde se încheiase volumul precedent al seriei, Secera. Într-o lume lipsită de foamete, sărăcie, boli sau războaie, Secerile și ucenicii lor au rămas stăpâni pe moarte semenilor. Statutul social înalt aduce însă cu sine aroganță, corupție și lăcomie. Cei doi tineri încearcă amândoi să îndrepte lucrurile: Rowan, din exterior, pornind în misiunea de a ucide Secerile corupte, iar Citra, din interior, luând vieți cu compasiune ieșită din comun. Supraveghind totul, deasupra lor, se află Tunetul. „Oamenii învață din greșelile lor“, declară Tunetul. „Dar eu nu pot. Căci eu nu fac greșeli.“

Însă Tunetului îi este interzis să comunice în mod direct cu Domul Secerilor, spre a putea interveni în caz de nevoie. Va putea oare Tunetul să-i ajute pe Rowan și pe Citra, când aceștia vor fi copleșiți nu doar de sarcinile dificile pe care și le-au impus, ci și de dușmani din locuri neașteptate?

Punând numeroase întrebări despre moralitate, erori umane, viață și moarte, Tunetul ni-i arată pe Rowan și Citra puși din nou față în față, într-o luptă pentru prietenie, dragoste, compasiune.

Încă de când am finalizat ”Secera”, a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, mi-am dorit să citesc și ”Tunetul”, să mă pot reîntâlni cu Citra și Rowan cât mai repede posibil. Ei bine, întâlnirea mea cu ei s-a realizat, la două luni de la citirea primului volum, cu ajutorul cartepedienilor și vreau să le mulțumesc din inimă pentru această ocazie, chiar mi-a ajuns la suflet volumul și sunt extrem de curioasă de cum se va încheia seria, deci YoungArt pe când volumul trei? Dacă încă nu ați făcut cunoștință cu Citra și Rowan, nu mai așteptați, găsiți volumele pe site-ul Cartepediei aici 😊.

”Tunetul” continuă povestea Citrei și a lui Rowan, poveste ce m-a purtat pe toate culmile și mi-a trezit toate sentimentele la viață, atât cele frumoase, cât și cele mai puțin frumoase. O urmărim pe Citra, la zece luni de la hirotonisire, devenită o Seceră empatică, demnă de toată admirația, cu valori bine înfipte și puternică, deși ei i-a luat mult mai mult să realizeze acest lucru. Se află alături de Secera Curie, aceasta a luat-o sub aripa sa, neavând vreme să se plictisească (eu, cel puțin, m-am distras copios urmărindu-le, luând parte la conversațiile lor). Dacă Citra își trăiește viața de Seceră la lumină, Rowan trăiește în întuneric, făcând curățenie printre Seceri, ucigând Secerile corupte. Așa cum el vânează Secerile corupte, așa și el este vânat la rândul său, viața fiind pusă în pericol la fiecare pas, chiar și o mică greșeală constându-l grav. Deasupra lor, supraveghind tot ce mișcă, se află Tunetul, o entitate, dacă o pot numi așa, încă nu știu exact cum să-l privesc, dar mai să-l numesc, căruia îi este interzis să vorbească în mod direct cu Domul Secerilor. Însă când Citra și Rowan sunt depășiți de situație și pericolul amenință să-i ajungă, va reuși oare Tunetul să intervină și să-i ajute, fără a-și încălca regulile?

Eram extrem de nerăbdătoare să fac și eu cuniștință cu Tunetul, menționarea sa în volumul anterior mi-a stârnit curiozitatea și mă bucur că l-am descoperit. Am rămas plăcut surprinsă de imaginea sa și abia așteptam să dau iar peste fragmentele unde se destăinuia, a avut, are și va avea în continuare un rol extrem de important în această poveste. Nu am fost dezamăgită nici de Citra sau Rowan, au reușit să mă țină cu sufletul la gură și de această dată, să-i urmăresc cu interes maxim, să mă bucur și să mă tem, totodată, pentru viața lor. Am dat peste două personaje mult mai mature, care au învățat să profite, pe cât posibil, de fiecare învățătură, dar s-o și pună în aplicare, în așa fel încât să aibă câștig de cauză. N-au fost feriți de pericole, acestea trăgeau la ei asemeni unui magnet, iar când îi vedeam în pericol, parcă-mi stătea și inima. M-am bucurat nespus că i-am reîntâlnit atât pe ei, cât și pe ceilalți, o parte din personajele pe care le-am avut la suflet, am cunoscut și altele noi, ce simt că vor avea o implicare majoră în volumul următor, dar care au reușit să-mi câștige admirația și să mă determine să-mi doresc să le urmăresc evoluția la fel de mult ca ale personajelor vechi. M-am reîntălnit și cu personaje ce mi-au trezit repulsia și mi-au activat nervii, personaje ce au reușit să scoată ce a fost mai urât în mine și să mă facă să vreau să le extermin ca pe gândaci. Știu că mă voi reîntâlni cu ele și-n volumul următor, însă nu pot să mă bucur de acest lucru…

”Tunetul” m-a trecut prin toate stările posibile și imposibile, acum îmi venea să dau cu ea de pământ pentru că mă enerva teribil și nu mai știam cum să-mi controlez nervii și furia, ca-n următorul moment să-mi doresc s-o strâng la piept, să-i alin suferințele. Am râs cu lacrimi, m-am emoționat, am fost năucită de răsturnările de situație care au năvălit, s-a jucat cu mine, ce să mai, am fost asemeni unui sac de box și am încasat lovituri peste lovituri…a făcut din mine ce a vrut și am savurat la maxim fiecare pagină, chiar aș mai fi vrut câteva pagini (câteva multe) pentru că n-am cum să mă satur de această poveste. Pe cât de mult m-am entuziasmat că m-am reîntâlnit cu Citra și Rowan, pe atât sunt de tristă că sunt iar nevoită să mă despart de ei. Până la următorul volum îmi rod unghile, așa că YoungArt, fie-vă milă de unghile mele și hai mai repede cu traducerea la volumul trei…

Și mai am de adus câteva mulțumiri, în primul rând Cătălinei de la @catethereader, fără ea nu mă încumetam eu la seria asta, ea e baza mea când vine vorba de fantasy, așa că-ți mulțumesc din suflet pentru recomandare, iar în al doilea rând, Deliei de la @deliaph.reads și Antoniei de la @read.it.out, pentru că au fost companioanele mele în această poveste, alături de ele am tras un buddy read pe cinste și cu siguranță nu va fi ultimul 😉 (în cazul în care nu le urmăriți pe fete pe Instagram, nu știți ce pierdeți, sunt niște fete maxime, super simpatice și eu, una, nu mai pot de dragul lor).

”Cât de frustrant e să ai atâta putere, și totuți să fii neputincios când vine vorba de a o folosi atunci când chiar contează.”

”Suntem seceri. Noi suntem pericolul.”

”Între libertate și permisivitate este o diferență subtilă. Prima este necesară. A doua e periculoasă, poate cel mai mare pericol cu care s-a confruntat specia care m-a creat.”

”Cu timpul, orice furtună se potolește, preschimbându-se într-o adiere plăcută de vânt.”

”Păzește-ți conștiința și n-o lăsa să se vestejească. E bunul cel mai de preț al Secerilor.”

”Lumea noastră e o lume perfectă, însă perfecțiunea nu rezidă într-un singur loc. E un licurici fugar și imprevizibil prin natura sa. L-am prins noi în borcan, însă acum borcanul s-a spart și suntem în pericol să ne zdrențuim pielea cu cioburile lor.”

”Lumea e nedrepată și natura e crudă. (…) Conform naturii, tot ce e slab e eradicat în dureri și prejudecăți. Tot ce merită simpatie, milă și dragoste nu se alege cu nimic din ele. Când admirați o grădină frumoasă, vă minunați poate cât de splendidă este natura, deși natura nici nu lucrează într-un asemenea loc. Din contră, grădina este rezultatul unui proces de cultivare și îngrijire drăgăstoasă. E ocrotită cu mari eforturi de buruienile mai robuste de care se folosește natura pentru a-i submina și înăbuși splendoarea. Natura este suma unei întregi game de acte egoiste, care silește fiecare specie în parte să supraviețuiască cu ghearele și cu dinții, strivindu-le pe altele în mlaștina sufocantă a istoriei.”

”Nu poți să faci valuri scuipând în mare. Nu poți să plivești un câmp deja vestejit.”

”Nu e simplu să facem alegerile pe care le facem și nici nu trebuie să fie.”