“Femeia din oglindă” de Rebecca James (recenzie)

• Titlu original: ”The woman in the mirror”
• Autor: Rebecca James
• Editura: RAO
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 368
• Traducător: Cristina Mihaela Tripon

În anul 1947, londoneza Alice Miller acceptă un post în calitate de guvernantă la Winterbourne, pentru a avea grijă de gemenii căpitanului Jonathan Grey. Căzând sub vraja lui Jonathan, Alice crede că familia își va vindeca propriile suferințe trecute, dar acesta devine răutăcios și crud.

Odată cu trecerea timpului, conacul în sine pare că se dezlănțuie, iar Alice găsește împrejurimile subtil alterate. Constance și Edmund devin lipsiți de chef de joacă și, în curând, ea simte că o forță malefică și intenționată începe să îi urască prezența la conac, îi întunecă gândurile și o amenință din umbră.

“Femeia din oglindă” te captivează cu imaginea Conacului Winterbourne și te introduce în viața persoanelor ce locuiesc în acest conac, o viață izolată de cei din jur și încărcată de secrete. Te teleportează în anul 1947, când Alice Miller devine guvernantă pentru doi gemeni în vârstă de 8 ani, Constance și Edmund de Grey. Aceștia locuiesc alături de tatăl lor, Jonathan de Grey, fost căpitan în al Doilea Război Mondial, în impunătorul conac, singurii oameni din afara familiei care mai locuiesc la conac fiind Tom, omul bun la toate, și doamna Yarrow, bucătăreasa. În paralel, te aduce în prezent, anul 2018 desfășurat în New York, având-o drept protagonistă pe Rachel Wright, o tânără femeie care, de curând, și-a deschis o galerie de artă. Viața lui Rachel ia o întorsătură neașteptată în momentul în care primește o scrisoare care o informează de decesul unui rude necunoscute. Se decide să călătorească la Cornwall pentru a-și descoperi trecutul, astfel ajunge la Conacul Winterbourne…

Poveștile celor două protagoniste sunt diferite și totodată se asemeană, ambele au în spate un trecut dureros și sunt legate de Conacul Winterbourne, într-un fel sau altul. Acțiunea este redată atât din perspectiva lui Alice Miller, la persoana întâi și cu desfășurare în anul 1947, dar și din punctul de vedere al lui Rachel Wright, la persoana a treia în anul 2018, trecere ce m-a bulversat puțin la început până m-am deprins de cum decurge povestea. Am reușit să mă conectez destul de repede cu povestea, am fost captivată de la primele pagini, deși au fost încărcate de acțiuni dubioase, nici nu am simțit când au trecut primele 100 de pagini din volum. Atmosfera romanului este una întunecată și înfricoșătoare, imaginea Conacului deși este una impunătoare, ascunde numeroase secrete cutremurătoare și amenință viața oricărei persoane ce îi trece pragul. Am fost străbătută de fiorii de multe ori, mă îndoiam de ceea ce citeam, aveam eu unele bănuieli ale mele, însă spre finalul romanului doar una singură mi s-a confirmat, mică parte din aceasta, și n-am putut decât să mă bucur de acest lucru. Empatia mea s-a activat privind fiecare personaj în parte, le-am înțeles acțiunile și m-am întristat cumplit când am realizat prin câte au fost nevoite să treacă pentru a fi fericite, ce au sacrificat pentru acea fericire, uneori și-au sacrificat propria fericire… A fost imprevizibil, s-a jucat cu mintea mea și mi-a dat o stare de paranoia, m-a prins în mrejele sale…și ce mai mreje, că am pielea de găină doar când mă gândesc la ce am citit și retrăiesc acțiunea romanului.

“Femeia din oglindă” este un debut extraordinar, autoarea a reușit să creeze o poveste întunecată, măcinată de obsesii și încărcată de secrete, unele dintre ele cutremurătoare și dureroase. Acțiunea este antrenantă și n-ai timp să procesezi foarte bine ce se întâmplă întrucât te surprinde cu fiecare pagină, te ține cu sufletul la gură și te înfioară…