”Secera” de Neal Shusterman (recenzie)

• Titlul original: ”Scythe”
• Autor: Neal Shusterman
• Volum: I
• Serie: ”Arc of a Scythe”
• Editura: Young Art
• Data apariției:  2019
• Pagini: 448
• Traducător: Dan Sociu

Această lume a viitorului pare una ideală: foametea și sărăcia au fost eradicate, la fel și bolile și războaiele, grație tehnologiei. Nemurirea oamenilor însă are un preț: în prezent, Secerile reprezintă o clasă specială, singurii oameni care pot lua viața altora. Și e nevoie să facă asta, pentru a ține populația sub control. Citra și Rowan sunt doi adolescenți aleși drept ucenici ai unei Secere. E un rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei. A lua viața unui om presupune compasiune, dar și un talent anume, pentru a îndeplini sarcina cât mai nedureros. Cum se vor descurca cei doi?

”Secera” ne arată că nicio lume nu e perfectă, nici măcar aceea în care omul a cucerit moartea.

Nici nu mai știu de câte ori am văzut și auzit despre seria aceasta pe bookstagram, aș putea să spun că devenisem obsedată de gândul că ”trebuie să o am și eu”, de fapt, cu toate cărțile pățesc așa, ce să mă tot eschivez, însă când Cătă m-a tot cicălit cu ”Secera”, deja n-am mai rezistat și a trebui să îi aflu povestea. Cartepedia mi-a venit și de această dată în ajutor și le mulțumesc din suflet, încă o dată, am adus-o în teancul meu cărți necicite, însă nu a stat prea mult acolo, tentația a fost prea mare, mai ales cât de înfocată eram în privința ei, așa că, i-am pus gând rău și am dat-o gata în câteva ore, nici nu se putea altfel.

Citra Terranova este o adolescentă în vârstă de 16 ani, care, într-una din zile se trezește cu o Seceră în apartament, gândindu-se ce membru al familiei sale urmează să fie spicuit. Este extrem de curajoasă sau aș putea spune, nesăbuită, întrucât îndrăznește să îi pună Secerii întrebări nepotrivite, astfel riscând spicuirea întregii familii, nu doar a unui singur membru. Datorită acestei calități, Citra a rămas imprimată în memoria Secerii, iar după ce aceasta și-a îndeplinit sarcina, Secera s-a despărțit de familie, lăsându-i și cu mai multe semne de întrebare. Rowan Damisch se afla pe coridorul școlii când a zărit o Seceră în cadrul instituției, îndreptându-se spre biroul directorului, neștiind pe cine urmează să spicuie. Având de gând să fie alături de persoana ce urmează a fi spicuită, dorința nu i-a fost refuzată de Seceră, gestul său fiind văzut ca ceva nemaiîntâlnit până acum, nebănuind că sunt și anumite riscuri pentru ceea ce vrea el să facă. O dată spicuirea realizată, Secera îl lasă pe Rowan în urmă, , însă cu câteva gânduri în minte. La scurt timp după întâlnirile cu Secera, Citra și Rowan sunt aleși drept ucenici, rol pe care nu și-l dorește niciunul dintre ei, dar când a ținut o Seceră cont de ceea ce-și dorește omul de rând? Dacă vor fi sau nu potriviți pentru rolul de Seceră, rămâne să descoperiți voi, cartea o găsiți pe site-ul celor de la Cartepedia aici 😉.

Am pornit destul de optimistă în lecturarea acestei cărți și vă spun cu mâna pe inimă că nu am fost nici măcar o clipă dezamăgită. M-am pierdut complet în acea lume unde Secerile erau mesagerii morții, acțiunile lor erau un mister pentru mine, însă am descoperit că sunt Seceri bune și Seceri cu adevărat crude, că se ghidează după anumite principii și sunt singurele careși pot curma viața, nicio altă Seceră nu are dreptul de a-i spicui. Dacă noi, în viața reală, avem cele 10 porunci, Secerile, în lumea lor din MidMerica eu cele 10 reguli, pe care le respectă cu sfințenie…sau poate nu? I-am urmărit pe Citra și Rowan cu sufletul la gură, formarea lor începea să mai elucideze din misterul Secerilor și eram tare încântată de ce descopeream, era o adevărată artă, deși nu era nimic plăcut în rolul unei Seceri. Le-am admirat curajul de multe ori, dar i-am și spurcăit, ce e drept, nu am putut să mă abțin, oops…ajunsesem să-mi fac diverse filme în ce privește acțiunea și nu mai aveam răbdare de niciun fel, voiam să se întâmple totul cât mai repede, să-mi aflu răspunsurile la întrebări, să mi se confirme bănuielile, dar de unde…bănuielile mele au fost desființate într-o secundă și am fost luată prin surprindere de nenumărate ori. Nici nu știu când au trecut paginile, sincer, mă și bucuram că merge parcursă așa repede, eram extrem de captivată de poveste, însă când am început să realizez că ajunsesem la ultimele 100 de pagini, o tristețe teribilă m-a lovit, nu-mi doream să finalizez volumul, iubitul meu chiar îmi spunea să o las în pom dacă nu vreau să ajung la ultima pagină, dar cum să o las în pom, când tot ce-mi doream e să aflu deznodământul? Și cu ce deznodământ m-a lovit, că am și țipat, am strâns cartea la piept și totul prindea formă în creierașul meu, rumegasem fiecare acțiune în parte, fiecare cuvânt adresat, să le disec fiecare semnificație.

”Secera” este un adevărat page-turner, acțiunea efectiv curge la vale, n-ai niciun moment de respiro, eu cel puțin n-am avut, am fost constant în priză, îmi era și greu să las cartea deoparte să iau măcar o gură de apă, am reușit să mă deconectez complet de realitate și să fiu absordită de poveste. Am fost alături de personaje necoapte precum Citra și Rowan, ce au suferit schimbări și s-au maturizat mult mai repede decât ar fi fost normal, le-am admirat calitățile și modul de a gândi, logica lor în fiecare acțiune, deși am mai avut momente când îmi dădeam câte o palmă peste frunte de frustrare, am cunoscut persoane capabile de o cruzime ieșită din comun și care acționau fără pic de milă, crezându-se zei, pe aceia i-aș fi spicuit eu cu mare drag, toți nervii mi se activau când apăreau în cadru și nu știam cum să mă mai controlez, dar am avut parte și de personaje ce au dat dovadă de o compasiune ce mi-a înmuiat inima, știind că nu este una dintre atribuțiile rolului pe care îl joacă. Mi-a părut rău pentru destinul unora, de altele sunt curioasă cum le va evolua povestea în volumele următoare, presimt că nu vor fi lăsate în urmă, aș fi tare tristă dacă nu vor mai apărea…ce să mai, am fost străbătută de sentimente de toate felurile și nu pot decât să mă bucur de acest lucru, deși acum sunt tare tristă că trebuie să aștept puțin până obțin următorul volum ☹.

Cred că v-am dezvăluit suficient și sper că v-am convins să îi acordați o șansă volumului, în cazul în care nu ați reușit să-l parcurgeți până în prezent. Are puțin din toate: o lume fantastică, persoanje demne de urmărit cu răsuflarea tăiată, acțiune alertă și captivată, mister pe ici, pe colo, o poveste de dragoste, legături de familie, maturitate, dar și o meditație despre viață și moarte…

”Fiecare e vinovat de ceva și fiecare încă mai are o amintire a copilăriei inocente, chiar și cu multe straturi de viață peste ea. Umanitatea e inocentă. Umanitatea e vinovată. Amândouă la fel de adevărate.”

”Trecutul nu se schimbă niciodată.”

”Că Seceră e doar un instrument al morții, dar mâna ta e cea care-l mișcă. Tu și părinții tăi și toată lumea sunteți cei care comandați Secerile. (…) Suntem toți complici. Trebuie să împărțim responsabilitatea.”

”(…) intențiile bune pavează multe drumuri. Nu toate duc în iad.”

”Dar când ești Seceră, ești Seceră în fiecare minut al zilei. Te definște esențial și numai în vise ești liber. Deși am și vise în care spicuiesc, deseori…”

”Dar imortalitatea, prin definiție, înseamnă că nu suntem niciodată gata până nu hotărăște o Seceră. Nu mai suntem temporari, numai sentimentele noastre sunt așa.”

”Imortalitatea nu poate să tempereze nebunia sau fragilitatea tinereții. Inocența e condamnată să moară absurd de măinile noastre, o victimă a greșelilor pe care nu le putem repara niciodată. Așa că abandonăm uimirea în care trăim și o înlocuim cu cicatrici de care nu vorbim niciodată, prea adânci ca să poată fi șterse de orice tehnologie. La fiecare spicuire pe care o comit, la fiecare viață pe care o iau pentru binele umanității, jelesc băiatul care am fost, al cărui nume uneori mă lupt să mi-l amintesc. Și tânjesc la un loc de dincolo de nemurire, unde aș putea, oricât de puțin, să recuperez mirarea, miracolul și să fiu iar acel băiat.”

”Nu vezi lucrurile din perspectiva corectă. Prădătorul e mereu un montru pentru pradă. Pentru gazelă, leul e un demon. Pentru un șoarece, vulturul e răul întruchipat.”