”Vraja spinilor” de Margaret Rogerson (recenzie)

• Titlul original: ”Sorcery of Thorns”
• Autor: Margaret Rogerson
• Editura: Storia Books
• Colecția: Young Adult
• An apariție: 2020
• Număr pagini: 488
• Traducător: Alina Marc Ciulacu, Simona Ștefana Stoica
  

O ucenică. O bibliotecă magică. Un vrăjitor puternic.
Și o luptă pe viață și pe moarte pentru salvarea Marilor Biblioteci.

Toți vrăjitorii sunt malefici. Elisabeth a știut asta întotdeauna. Abandonată de mică, a fost crescută în una dintre Marile Biblioteci din Austermeer și a crescut printre unelte vrăjitorești – grimoare magice care șoptesc pe rafturi și își zornăie lanțurile de fier. Dacă sunt provocate, se transformă în monștri grotești din cerneală și piele. Când un act de sabotaj eliberează cel mai periculos grimoar din bibliotecă, intervenția disperată a lui Elisabeth o implică în complot. Neavând pe nimeni altcineva la care să apeleze, cu excepția dușmanului ei de moarte, vrăjitorul Nathaniel Thorn, și a misteriosului său slujitor demonic, Silas, se trezește în mijlocul unei conspirații vechi de secole, care ar putea să ardă până în temelii nu numai Marile Biblioteci, ci și întreaga lume odată cu ele. În timp ce legătura dintre ea și Nathaniel devine din ce în ce mai strânsă, Elisabeth începe să pună sub semnul întrebării tot ce a fost învățată – despre vrăjitori, despre bibliotecile pe care le iubește, despre sine însăși. Pentru că Elisabeth are o putere pe care niciodată nu ar fi bănuit-o și un viitor pe care niciodată nu și l-ar fi putut imagina.

Foarte rare sunt cazurile când reușesc să citesc noutățile relativ repede, când încă sunt noutăți, iar cu ajutorul celor de la Storia Books am reușit să descopăr povestea cuprinsă între coperțile cărții “Vraja spinilor”. Atât de multe auzisem de această carte, că deja nu mai făceam față tentației și mă bucur enorm că am reușit să o citesc, îi mulțumesc tare mult editurii pentru exemplarul oferit, îl găsiți și voi pe site-ul lor aici 😊.

“Vraja spinilor” este o poveste despre o bibliotecă magică, o ucenică ce-și dorește să devină Gardian, un vrăjitor puternic și…Silas. Este o luptă aprigă purtată pentru salvarea Marilor Biblioteci… Elizabeth Scrivener a fost abandonată de mică și a crescut printre grimoare magice, care șușotesc pe rafturi și sunt prinse în lanțuri de fier într-una dintre Marile Biblioteci. Știe că toți vrăjitorii sunt malefici, dar și că, dacă provoci grimoarele, se transformă, de asemenea, în Malefici. În noaptea când cel mai periculos grimoar este eliberat, Elizabeth luptă cu toate puterile de care este capabilă, chiar apelează la vrăjitorul Nathaniel Thorn și demonul său slujitor, Silas, pentru a avea sorți de izbândă. Nebănuind ceea ce o așteaptă, Elizabeth începe să se îndoiască de tot ceea ce știa privind vrăjitorii și bibliotecile pe care le iubește cu atâta ardoare, mai ales după ce relația sa cu Nathaniel devine una mult mai strânsă decât ar trebui…

Atâta magie a putut fi cuprinsă în paginile acestei cărți, încă sunt capabilă să mă minunez chiar și după ce am finalizat-o și privind-o. Am fost, pur și simplu, fermecată de lumea descoperită, m-am lăsat prinsă în mrejele sale și am trăit fiecare pagină parcursă, de multe ori am citit capitolele cu sufletul la gură, neștiind la ce să mă mai aștept. Acțiunea a fost una alertă, n-am avut timp de pauză nici măcar o secundă, am fost permanent în priză și cu ochii în patru, de teamă să nu fiu surprinsă, dar chiar și așa tot am fost luată prin surprindere… Am legat conexiuni cu personajele foarte repede și le-am îndrăgit tare, mi-au intrat sub piele, mai ales Silas…l-am simțit eu pe el, smecherul, și eram ferm convinsă că va deveni crush-ul meu, a fost mult mai mult decât a lăsat să se vadă și m-am îndrăgostit de el iremediabil… Am fost puțin dezamăgită când am ajuns la final, pentru că mi-am mai dorit pagini, muuulte pagini, însă n-am mai avut parte, oricât le-aș fi căutat; și chiar îmi doream din tot sufletul o continuare a romanului, însă din câte am aflat, continuarea dorită de mine nu este în plan, așa că me so sad :(…

“Vraja spinilor” este extrem de captivantă, este un young adult ce creează dependență și o dată ce te prinde în a sa cursă împotriva timpului, îți dezvăluie o aventură plină de magie, o poveste de dragoste ce arde la foc mic, dar îți trezește și fiorii la viață…este o lume fermecătoare în care merită să te pierzi.

”Dar bibliotecile sunt locuri periculoase. Nu ai cum să eviți asta.”

”O Mare Bibliotecă nu doarme niciodată, nici după ce toți oameni s-au dus la culcare.”

”Inima ei s-a oprit. Ochii lui erau la fel de întunecați și tulburi ca un râu în miez de iarnă, și foarte aproape. Se simțea de parcă stătea pe marginea prăpastiei: dacă s-ar apleca, ar cădea. Ar cădea și s-ar îneca împreună cu el și nu ar ai reveni niciodată la suprafață pentru aer.”

”Este imposibil de știut câți ani va trăi un om sau în ce fel va muri. Viața este ca uleiul dintr-o lampă. Poate fi măsurat, dar ritmul în care arde depinde de cum este rotit zi de zi cadranul, de cât de strălucitoare și înverșunată este flacăra. Și nu poți prezice dacă lampa ar putea fi răsturnată sau spulberată, când ar fi putut să ardă mult timp. Viața este imprevizibilă.”

”Este o onoare să lupt alături de tine, Elizabeth, oricât va dura. Mi-ai reamintit să trăiesc. Pentru un astfel de dar merită să ai ceva de pierdut.”

”Vrei să o cruți pe fata pe care o iubești. Dar cunoști adevărul despre magie. Cea mai mare putere izvorăște numai din suferință.”

”Pentru că aceste cărți păstrate în biblioteci nu erau unele obișnuite. Erau cunoaștere, care primise darul vieții. Erau înțelepciune, care primise glas. Cântau când lumina stelelor se revărsa prin ferestrele bibliotecii. Simțeau durere, iar inimile lor puteau fi frânte. Uneori erau sinister, grotești – dar așa era și lumea de afară. Însă o astfel de realitate, un astfel de adevăr nu însemna că lumea era un loc pentru care nu mai merită să lupți, pentru că oriunde unde era întuneric era și atât de multă lumina.”