”Acolo unde femeile sunt regi” de Christie Watson (recenzie)

• Titlul original: ”Where Women Are Kings”
• Autor: Christie Watson
• Editura: Trei
• Colecție: Fiction Connection
• Anul apariţiei: 2017
• Nr. de pagini: 384
• Traducere din engleză de Irina Negrea

Cartea lui Christie Watson vorbește despre iubirea maternă în cele mai felurite reprezentări ale sale, dar prezintă și lumea exotică a Nigeriei, cu senzațiile, culorile și mirosurile care o definesc.
Elijah, un băiețel nigerian de șapte ani, născut în Anglia, se luptă cu propriul comportament deviant, pe care îl consideră provocat de un vrăjitor dinăuntrul său.
Aflat în plin proces de adopție, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama biologică, Deborah, și cea adoptivă, Nikki. La un moment dat, asistenții sociali descoperă că Elijah a fost abuzat și traumatizat fizic și psihic.
În lupta lui de a se accepta și de a-și găsi liniștea alături de noua sa familie, Elijah vrea să se convingă, totuși, de dragostea lui Deborah, iar prețul pe care îl plătește este devastator.

Am primit cartea anul trecut de Paște, când am participat la Secret Bunny, după ce am avut-o o perioadă pe wishlist, s-a întâmplat să se alăture celorlate cărți din bibliotecă. Nu știam foarte multe despre ea, sincer, am fost atrasă în special de titlu, dar și de femeia reprezentată de copertă. Rămăsesem cu impresia că-mi va spune povestea unei femei de culoare, o naționalitate mai puțin cunoscută mie, și așa a fost, doar că și ceva mai mult.

“Acolo unde femeile sunt regi” ne introduce în viața lui Elijah, un băiețel în vârstă de șapte ani, care este plimbat de la un asistent social la altul, după ce a fost despărțit de mama sa, Deborah. Încă din pruncie a fost considerat “un băiețel afurisit”, astfel ajungând să aibă un comportant mai aparte, dezvoltând gânduri prin care-și spunea că-n interiorul său locuiește un vrăjitor ce-l determină să se comporte nepotrivit. În momentul în care se ivește ocazia de a fi adoptat, Elijah este împărțit între iubirea pentru mama sa naturală, Deborah, și mama sa adoptivă, Nikki, neștiind cu exactitate cum trebuie să se comporte și ce trebuie să facă. Nikki și Obi, cuplul ce devine familia lui Elijah, sunt un cuplu ce-și doresc cu toată inima un copil, însă dorința nu s-a materializat până la ivirea lui Elijah. Adopția băiețelului presupune un angajament foarte mare, dar și anumite riscuri, însă ceea ce descoperă ulterior, le va schimba viața…Elijah a fost abuzat, traumatizat psihic și fizic, acestea având asupra lui un impact extrem de puternic și afectându-l cumplit…

Nici nu știu exact cum să vorbesc despre această carte, poate acesta este și motivul pentru care am tot amânat-o, începusem să observ ce impact a avut asupra cititorilor și mă temeam că va da cu mine de pământ. Ei bine, da, a dat cu mine de pământ și mi-a prezentat o poveste cutremurătoare. Îmi este extrem de greu să accept ca un copil atât de mic să fie supus la toate câte a suferit Elijah, să cadă în grija unei femei, care crezând că-i face un bine și din prea multă iubire (bolnavă), îl nenorocește pe viață și-i distruge încrederea atât în sine, cât și-n ceilalți. Am parcurs-o cu sufletul cât un purice, temându-mă că ceva rău se va întâmpla, chiar am avut unele presimțiri și m-a durut enorm când am realizat că presimțirile mele se adeveresc.

A fost o lectură frumoasă, dar totodată teribil de dureroasă, încărcată de secrete, neînțelesuri, dragoste familială, atât din partea părinților naturali, cât și acelor adoptivi, sacrificii pentru bunăstarea celor pe care îi iubim, diversele păreri în ce privește credința, dar și clasa socială. M-au străbătut multe emoții, pe alocuri am fost încercată și de lacrimi, am empatizat cu Nikki și Obi, mi-a plâns sufletul pentru Elijah, am avut momente când îmi doream să strâng cartea la piept cu gândul că așa-i voi alina toate durerile, dar și momente când am țipat, la propriu (dacă ați citit cartea, probabil vă veți da seama la ce mă refer), am îndrăgit-o pe Jasmin, nepoata plină de viață și năzdrăvană a lui Nikki, personalitatea ei mi-a demonstrat că se poate, chiar și de la o vârstă fragedă, totul ține de noi, ce să mai spun de bunic, un bătrânel atât de simpatic și plin de iubire… Îmi doresc să vă spun atât de multe, însă mă limitez la rândurile de mai sus. Nu știu dacă am reușit să vă transmit tot ceea ce mi-am dorit, însă vă recomand cu dragă inima cartea, chiar dacă este nevoie să fiți pregătiți emoțional pentru ea; eu n-am fost și nici nu cred că aș fi fost vreodată, indiferent de momentul când alegeam să o parcurg…

”Frica este mai puternică decât orice, Elijah; crește mai repede decât focul și ucide toate celelalte sentimente, până când rămâne doar ea singură, frică pură și primejdioasă. Îmi imaginasem întotdeauna că dragostea este cel mai puternic sentiment. Însă frica întrece dragostea, până la urmă, și asta este ceea ce ne face atât de umani.”

”Viața nu se trăiește după cum scrie la carte. Viața este un haos.”

”Viața este plină de taine pe care nu ni le spunem nici nouă înșine.”