”Fangirl” de Rainbow Rowell (recenzie)

• Titlul original: ”Fangirl”
• Autor: Rainbow Rowell
• Editura: Young Art
• Data apariției:  2017
• Pagini: 528
• Traducător: Ela-Evelina Jianu

Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii.
Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

După ce am finalizat “Eleanor și Park”, a cărei recenzie o găsiți pe blog aici, mi-am dorit să citesc și cealaltă carte a autoarei care este tradusă la noi, “Fangirl”, așa că cei de la Cartepedia mi-au venit în ajutor. Datorită lor am reușit, încă o dată, să descopăr o nouă poveste într-un timp foarte scurt și țin să le mulțumesc din suflet, sunt un fel de Zâna mea cea Bună, parte din titlurile de pe wishlistul meu ajung în bibliotecă cu ajutorul lor.

“Fangirl” ne spune povestea lui Cath, o adolescentă pasionată de fan-fiction, care împreună cu sora ei geamănă, Wren, scriu scurte povești despre personajul Simon Snow, un magician adolescent. Însă, în momentul în care fetele se văd ajunse în primul an de facultate, drumurile lor se despart, deci nu mai este posibilă nici crearea scurtelor povești fan fiction cu privire la Simon Snow, Cath fiind singura care nu se poate desprinde de acea lume ce a reușit să o creeze alături de sora sa și-n care se poate pierde cu ușurință. A avut o copilărie mai dificilă, mama le-a părăsit pe când fetele aveau doar opt ani, rămânând în grija tatălui, părinte ce-n ochii mei a crescut considerabil în această poveste. Nevoite să crească doar sub îndrumarea tatălui, fetele s-au format în modul în care au crezut ele că este cel mai potrivit, nu le-a fost interzis nimic, li s-a acordat mereu încredere…Chiar dacă fetele sunt gemene, sunt foarte diferite una de cealaltă; Wren este fata îndrăzneață, cool, sexy, care nu se teme să iasă din zona de confort, pe când Cath este cea liniștită, un pic antisocială, care cu greu se acomodează într-un mediu nou, dar dedicată din tot sufletul pasiunii ei pentru fan fiction. Primul an de studenție se zice că este cel mai lung și greu, te înfrunți cu viața reală, dar este și frumos, mai ales când descoperi iubirea și a sa putere…

M-am îndrăgostit de la primele pagini de Cath, mi-a fost imposibil să nu o îndrăgesc, mai ales datorită faptului că m-am regăsit puțin în personajul ei, mă vedeam pe mine în primul an de facultate când nu știam cu ce se mănâncă toată treaba, parcă eram venită din spațiu și nu știam cum să reacționez, să mă comport, căutând să stau cât mai izolată de ceilalți, exact ca și Cath. Îi înțelegeam problemele de acomodare și dificultățile întâlnite în a se obișnui în acel mediu, dar a reușit să facă față, când ai alături o colegă de cameră nebună, precum Reagan, dar și un “intrus” ca Levi…oh Levi…ce am mai suspinat când te vedeam că apari în peisaj… Foarte ușor am reușit să mă pierd în poveste, stilul de scriere al autoarei este unul extrem de lejer, nu pune niciun fel de piedică, iar personajele sunt unele dintre cele mai simpatice și amuzante. Ce mi-a plăcut extrem de mult au fost pasajele în care erau introduse scurtele povestioare fan fiction privindu-l pe Simon, aveam impresia că sunt într-o altă poveste…o poveste într-o poveste… și eram nerăbdătoare să dau peste altele.

La fel ca la “Eleanor și Park”, am parcurs cartea cu un zâmbet pe buze, am râs copios la unele pasaje, m-am și emoționat la altele, chiar am simțit și impulsul, uneori, să le dau câte o palmă personajelor, mă enervau când veneam cât de zăpăcite sunt, în special lui Wren, fusesem tare supărată pe ea la început, apoi am încercat să-i înțeleg acțiunile și parcă a fost altceva. Plecând din mediul în care ai fost crescut, de la un anumit tip de confort, părăsind, chiar și pentru scurtă vreme, părintele ce te-a crescut și te-a îndrumat cum a crezut de cuviință că e mai bine, clar îți este greu să te adaptezi la un mediu nou, să prinzi încredere în alte persoane, să le permiți să te cunoască, să ieși din al tău refugiu și să explorezi lumea. Dintr-un iepuraș speriat, să te tranformi într-un porumbel, să-ți îngădui să vezi lumea exterioară din toate părțile, nu doar din vizuină… “Fangirl” este despre maturizare, iertare, familie, prietenie, pasiune pentru ficțiune, curaj, dar în special iubire…este simpatică și amuzantă, ușor de parcurs și, aș putea spune că este pozitivă, transmite o stare de bine, este cartea potrivită când simți nevoia de o destindere 😊; o găsiți pe site-ul celor de la Cartepedia aici.