”Povestea fără sfârşit” de Michael Ende (recenzie)

• Titlu original: ”Die unendliche Geschichte”
• Autor: Michael Ende
• Editura: Arthur
• Colecții/Serii: Arthur GOLD
• Data apariției:  2019
• Pagini: 520
• Traducător: Yvette Davidescu

„Există oameni care nu sunt niciodată în stare să ajungă în Fantázia, spuse domnul Koreander, și mai există oameni care sunt în stare, dar rămân acolo pentru totdeauna. Și mai există câțiva care se duc în Fantázia și se întorc înapoi. Așa ca tine, Bastian. Iar aceștia vindecă ambele lumi.“

Când Bastian descoperă într-un anticariat o misterioasă carte legată în mătase arămie, nici prin gând nu-i trece că o să-i fie încredințată o misiune importantă. E nevoit să pătrundă cumva în carte și să salveze Fantázia, un tărâm al imaginației în care orice este posibil, și în care te poți și pierde. Viața Crăiesei Copile stă în mâinile sale și e hotărât să riște totul pentru a o salva. Adevărata încercare pe care Bastian e nevoit să o depășească nu este pătrunderea în Fantázia și salvarea ei, ci descoperirea căii prin care se poate întoarce în lumea reală. Iar părăsirea unui tărâm fără hotare se dovedește cu atât mai grea.

Scriind o poveste în poveste ce se autogenerează la infinit, Michael Ende le demonstrează cititorilor săi că nimic nu se sfârșește cu adevărat, ci doar se preschimbă, și că, în final, cheia ce deschide poarta tuturor posibilităților stă în puterea de a afla cine ești cu adevărat.

Dorința de a avea această carte mi-a fost îndeplinită de Cartepedia, chiar de ziua copilului, nici nu puteam să primesc un cadou mai frumos, nu știu cum aș putea să exprim în cuvinte ceea ce am simțit în momentul în care am privit-o și luat-o în mâini, am rămas efectiv fascinată de cum arată, am mângâiat coperta pe toate părțile, am răsfoit-o și i-am mirosit paginile, doar un om nebun face așa, ei bine, eu nu sunt un om normal, m-am minunat de cât de frumos este scrisă, în două culori, chiar eram curioasă de ce era scrisă așa (ulterior am descoperit că sunt două perspective și fiecăreia i-a fost atribuită o culoare), ca să nu mai spun că după ce am observat cum începe fiecare capitol, prima literă a paragrafului era frumos reprezentată, cum mai văzusem doar în basmele copilăriei, mi-au strălucit ochii de încântare și sufletul meu era în extaz. Le mulțumesc din suflet oamenilor frumoși de la Cartepedia pentru minunăția oferită, biblioteca mea a câștigat o nouă bijuterie, o găsiți și voi pe site-ul lor aici.

”Povestea fără sfârșit” ne poartă în povestea lui Bastian, un băiețel isteț, dar grăsuț și cu picioare stâmbe, ce mereu este batjocorit de ceilalți din cauza aspectului său, ce-și face apariția într-un anticariat când încearcă să se protejeze de copiii răutăcioși. Atenția sa este captată de o carte cu copertă roșie-arămie, ce are ca ilustrație, pe coperta din față, un cerc format din doi serpi ce-și mușcă unul altuia coada și nu ezită, o fură și se ascunde în podul școlii pentru a descoperi povestea ascunsă între misterioasele coperți. Nu știe însă, că o dată începută povestea, i se va încredința una dintre cele mai importante misiuni, trebuie să salveze Fantazia, iar pentru a putea face acest lucru, trebuie să pătrundă în poveste. Fantazia este un tărâm al imaginației, unde totul este posibil, dar în care te și poți pierde foarte ușor, iar ca acest tărâm să continue a exista trebuie să salveze și viața Crăiesei Copile. Acestea nu sunt singurele încercări ce trebuie depășite de Bastian, el va trebui să revină înapoi în lumea oamenilor, însă părăsirea unui tărâm ce nu are hotare se dovedește a fi una extrem de dificilă. Lasă-te și tu răpit de ”Povestea fără sfârșit”…

Pot spune că am pătruns și eu în această lume fantastică, m-am pierdut prin meleaguri mirifice, am cunoscut ființe cu totul neobișnuite, bune și rele, viclene și îndrăznețe, a căror frumusețe sau urâțenie te lasă fără cuvinte, totul depinzând de cât de bogată îți este imaginația. Bastian a avut de trecut peste multe încercări, personajele ce-i erau alături l-au îndrumat spre bine, dar l-au făcut să se îndoiască de sine, dintre toate aceste încercări cea mai importantă a fost să descopere cine este el cu adevărat. Fiecare pagină a cărții abundă de frumusețe și de magie, iar eu am savurat fiecare rând parcurs. L-am urmărit pe Bastian foarte atentă, curioasă de cum va evolua povestea sa, am empatizat cu el, dar m-am și supărat uneori pe acțiunile sale, totodată realizând cât de mult te poate schimba o dorință nutrită în suflet sau o vorbă venită din partea cuiva ce știe cum să te manipuleze. Fantazia este un tărâm ce depășește orice imaginație, iar fiecare pas făcut pe acel tărâm este o nouă aventură, modul în care a fost împletit tărâmul magic cu lumea reală a fost de-a dreptul grozav, parcă aș fi fost eu în locul lui Bastian în această aventură plină de neprevăzut.

”Povestea fără sfârșit” este o poveste în poveste, ce-ți demonstrează că magia există cu adevărat, nimic nu se sfârșește, ci doar se schimbă. Parcurgând-o, m-am simțit din nou copil și m-am bucurat de aventura la care am luat parte, n-aș fi putut să mă satur de peripeții, chiar am mai căutat pagini când am ajuns la finalul cărții, Fantazia este o lume magică ce merită descoperită de cât mai mulți împătimiți ai genului fantasy, dar mai ales de copiii, nu trebuie să ratați aventurile lui Bastian alături de Atreiu și Fuhur…

”Totul se repetă veșnic, ziua și noaptea, vara și iarna, lumea e goală și lipsită de orice sens. Totul se învârte într-un cerc. Ceea ce apare trebuie să dispară, ceea ce se naște trebuie să moară. Totul se compensează, binele și răul, prostia și înțelepciunea, frumusețea și urâțenia. Totul e searbăd. Nimic nu-i real. Nimic nu-i important.”

”Orice ou e începutul unei noi vieți.”

”A fi însă înțelept înseamnă a fi mai presus de bucurie și durere, de teamă și milă, de ambiții și mâhniri. A fi înțelept înseamnă a te ridica deasupra tuturor sentimentelor, a nu urî și a nu iubi pe nimeni și nimic, dar și a privi cu toată indiferența la sentimentele celor din jur. Cel ce era adevărat înțelept nu se mai lăsa impresionat de nimic. Era inaccesibil și nimic nu-l mai putea atinge.”

”Orice poveste adevărată e o poveste fără sfârșit.”