Recomandările lunii ianuarie 😊

De când a început noul an, am pornit cu gândul, alături de Roxi, ca la final de lună, să întocmim un articol în care să vă recomandăm titlurile ce nouă ne-au rămas în suflet și abia acum ne-am mobilizat, însă nu e deloc târziu, așa că luna aceasta veți fi bombardați cu recomandări, până reușim să ajungem la zi 😊. Din titlurile parcurse în luna ianuarie, cele mai jos ocupă un loc deosebit în suflețelul nostru, iar dacă vă hotărâți să le parcurgeți sau le-ați parcurs deja, dați-ne de știre în comentarii, vă asigurăm că ne vom bucura enorm 😊:

“Cuvinte în albastru intens” de Emily Barr nu este doar o poveste de dragoste, este o poveste a cuvintelor, a suferinței și a maturizării, este despre a doua șansă, bucuria de a trăi din nou și adevărata prietenie, indiferent de timpul care a trecut. Între pagini veți descoperi noi titluri de adăugat pe wishlit, dar și un reminder al romanelor clasice, titluri ce eu, personal, mi-am propus să le redescopăr; recenzia completă o găsiți aici 😊.

“Soldatii de zinc” de Svetlana Aleksievici prezintă o realitate foarte tristă, dovadă stau mărturiile persoanelor ce au avut curajul să se deschidă în fața autoarei, singura lor cerință fiind ca identitatea să nu le fie dezvăluită, de parcă le-ar fi rușine de acest eveniment. Cuprinde poveștile soldaților ce au luat parte la războiul din Afganistan, dar și ale mamelor care și-au pierdut copiii în acel cumplit război. Încă o dată, autoarea a reușit să transmită multă durere și nu numai; mai multe detalii sunt cuprinse în recenzia publicată aici.

“Eu, cea de pe locul doi” de Cezara Zamfir cuprinde o realitate prezentată printr-o poveste și sunt convinsă că mulți s-au regăsit și încă se regăsesc în Amalia, o tânără ce și-a promis că niciodată nu se va situa pe locul doi în viața unui bărbat. Lucrurile scapă de sub control fără să realizezi acest lucru, iar când te afli pe locul doi nu este chiar așa de plăcut. Toți ne dorim să ne situam pe primul loc în viața cuiva, dar nu tot timpul este posibil, din păcate…Trebuie să învățăm să ne apreciem adevărata valoare și să permitem accesul în viața noastră doar acelor persoane care merită, de la care avem ceva de învățat și care ne sunt mereu alături, nu doar pentru beneficii și nici cu minciuni. Pare așa ușor când este spus, dar este foarte greu să ne putem ține…; aici veți găsi recenzia completă dacă sunteți curioși.

“Femeia la 1000°C” de Halgrimur Helgason este o carte complexă puternică şi profundă, încărcată de umor, deşi prezintă o poveste tristă…este o #cartemusai de citit şi nu trebuie să vă scape. Herra a fost puternică încă de pe vremea când a fost copilă, a devenit femeia în faţa căreia îţi dai jos pălăria. M-a durut sufletul pentru toate câte a pătimit de-a lungul vieţii, iar povestea sa a fost asemeni unei curse de roller – coaster, acum râdeai de te durea stomacul, ca în secunda următoare să te emoţioneze până la lacrimi, imposibil să nu empatizezi cu ea; impresiile mele în ceea ce privește această carte le găsiți aici.

”Dragă Edward” de Ann Napolitano – descrierea acestei cărți mi-a dat fiori reci pe șira spinării: Edward, fratele lui și părinții acestora, împreună cu alți 183 de pasageri se îmbarcă la bordul unui avion cu destinația Los Angeles, însă avionul se prăbușește, iar Edward este unicul supraviețuitor. Povestea pare foarte greu de crezut, la prima impresie, însă atunci când am ajuns la finalul cărții și am aflat că autoarea s-a inspirat pentru cartea sa din 2 accidente aviatice reale, a început să mă ia cu tremurat. ‘Dragă Edward’ este o carte despre supraviețuire, adaptare la o viață nouă, maturizare, acceptarea pierderii, legături interumane și răspunsuri la întrebări care încep cu ‘de ce?’.

”Pianistul” de Władysław Szpilman este o carte publicată în Polonia în anul 1946 și apoi interzisă de autoritățile comuniste, ce prezintă povestea pianistului și compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supraviețuire în ghetou și, mai apoi, într-o Varșovie distrusă, care stă, prin valoarea sa documentară și umană, alături de cele mai cunoscute evocări ale Holocaustului. În septembrie 1939, al Doilea Război Mondial începea cu invadarea Poloniei. Tânărul pianist susținea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrări de Chopin, în zgomotul bombelor germane. Încă nu știa că aceea era ultima transmisiune în direct înainte de distrugerea stației de emisie de la Radio Polonia. Avea să se întoarcă în studio în ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei și să reia recitalul Chopin din 1939. În acest rastimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om în vremuri de ură, frică și război.

”Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr este o carte plină de emoție, cu trimiteri indirecte la multitudinea de calități pe care le deține o persoană oarbă și care ne oferă o lecție esențială: ”Deschideți ochii și vedeți cu ei tot ce puteți înainte să se închidă pe vecie.”. Este o carte despre același război văzut prin ochii mai multor personaje, despre mici gesturi de umanitate și solidaritate, despre prietenie, despre familie, despre curaj și supraviețuire în acele vremuri crâncene; recenzia completă o găsiți aici.

”Minus infinit” de Renert Dusout – Paisprezece oameni se trezesc într-un bar suspendat în neant și află că au murit în diferite momente ale istoriei contemporane. Au de acum la dispoziție fix opt ore pentru găsi răspunsul la întrebările existențiale care îi macină…sau pentru a-și celebra nihilistic sfârșitul; detaliile sunt cuprinse în recenzia postată pe blog aici.