”O scânteie de viață” de Jodi Picoult (recenzie)

• Titlu Original: ”A Spark of Light”
• Autor: Jodi Picoult
• Editura: LITERA
• Colectie: Blue Moon
• An aparitie: 2019
• Nr. pagini: 368
• Traducator: Mihaela-Magdalena Dumitru

”Ziua călduroasă de toamnă începe ca oricare alta la Centru – o clinică în care găsesc ajutor la nevoie femeile din statul Mississippi, stat în care funcționează una dintre cele mai severe legislații în privința avortului. Apoi, spre sfârșitul dimineții, un bărbat disperat și îndurerat deschide focul, luându-i ostatici pe toți cei prezenți.

Sosit la fața locului, Hugh McElroy, un negociator al poliției, încearcă să ia legătura cu bărbatul și află, cu groază, că fiica sa de cincisprezece ani, Wren, se află în clinică. Dar Wren nu este singură. Alături de ea se află o asistentă care își depășește propria panică pentru a salva viața unei femei rănite; un medic care își face meseria nu în ciuda credinței sale, ci datorită acesteia; o protestatară pro-viață, deghizată în pacientă, care se găsește în fața aceleiași furii pe care ea însăși a simțit-o cândva; o tânără care a venit să avorteze și bărbatul extrem de tulburat, care a jurat să-și facă auzită vocea.

În acest roman captivant, nuanțat și bine documentat, Jodi Picoult abordează o temă complicată, reluând dezbaterea asupra opoziției dintre dreptul femeii de a alege și sacralitatea vieții, încă din momentul concepției.”

Am cunoscut-o pe Jodi Picoult anul trecut, prin intermediul cărții ”Nouăsprezece minute”, impresiile mele privind acest roman le găsiți pe blog aici, și de atunci mi-am dorit să-i mai descopăr și alte creații. ”O scânteie de viață” tratează unul dintre cele mai delicate și discutate subiecte, și anume avortul, dreptul femeii de a alege să întrerupă o sarcină nedorită sau de a o continua. Între paginile coperții am făcut cunoștință cu Wren, o adolescentă de 15 ani, însoțită de mătușa ei Bex la Centru, cu doctorul Louie Ward, cel care făcea avorturile și asistenta sa, Izzy , Joy, o tânără ce se prezintă la clinică pentru procedura de avort, Janine, o activistă ce se dă drept pacientă în speranța că va afla ceva compromițător în ceea ce privește activitatea Centrului și George, un tată cuprins de o furie nebună, care decide să se răzbune pe clinică și-i ia ostatici pe toți cei aflați în interior. Fiecare dintre aceste personaje are propria poveste, una mai cutremurătoare decât cealaltă, și deși aveam impresia că voi ajunge să judec unele personaje, am fost înduioșată până la lacrimi și chiar le-am înțeles alegerile.

Nu a fost ușor pentru niciunul dintre personajele poveștii să meargă pe drumul ales, deciziile luate au fost și bune și rele, mustrările de conștiință nu au lipsit și s-au gândit oare cum ar fi fost dacă ar fi acționat diferit. În trecutul fiecăruia era ascuns un mic secret, care îi leagă într-un fel sau altul, am încercat să mă pun în locul tuturor să-i pot înțelege cât mai bine și am relizat că indiferent de alegere, va fi foarte greu. Nu pot spune că sunt pro sau contra avorturilor pentru că nu vreau să dezbat această chestiune, nu sunt în măsură, însă am ajuns să mă gândesc că femeia are dreptul de a alege ce va face mai departe: dacă sarcina a rezultat în urma unui viol, incident ce oricum marchează pe viață o persoană sau o minoră abuzată sexual de un părinte dereglat la mansardă, a cărei copilărie a fost distrusă de la o vârstă fragedă, când ea nici măcar nu și-a putut trăi copilăria așa cum se cuvine sau o viitoare mămică pusă în fața alegerii de a păstra fătul sau nu, care, în urma unui control ginecologic, află că fătul prezință marformații care îi amenință viața după naștere, posibil să moară prematur. Situațiile pot fi mult mai multe, acelea au fost primele ce mi-au trecut prin minte, iar subiectul avortului are multe argumente pro, dar și contra, cel mai mare fiind religia.  

Acțiunea romanului este puțin ciudată, în sensul că evenimentele sunt descrise de la coadă la cap și a durat puțin până am prins firul poveștii. Primele pagini am fost puțin în ceață, dar apoi a mers ca unsă, nici nu știu când au trecut paginile, iar la final am empatizat cu fiecare personaj în parte, le-am cunoscut trecutul, secretele și frustrările, ce anume i-a determinat să acționeze astfel și, totodată, să-și asume consecințele în prezent. Nu există alegere bună sau rea, depinde de cum o vezi… Pentru această poveste se observă documentarea autoarei și eu, personal, am rămas plăcut surpinsă de această carte, m-a atins acolo unde trebuie și mi-a permis să văd punctele de vedere atât ale medicului, ale unei paciente, dar și ale unei activite pro-viață. Nu trebuie să judecăm pe nimeni, fiecare își poartă propria cruce, iar nota autoarei a fost ca un duș cu apă rece pentru mine… Fără doar și poate, pe mine m-a cucerit și cu această poveste și sunt nerăbdătoare să le descopăr și pe celelalte traduse la noi.

”Toți suntem capabili de lucruri pe care nu ni le-am imaginat niciodată.”

”Așa arată dragostea: frgedă și nesigură, nestăpânită și în același timp apărată de o cochilie moale.”

”Asta înseamnă să fii om. Suntem doar pânze pe care se pictează cicatricile noastre.”

”În momentul acela de final, nu te gândești. Simți. Ce a simțit ea? Că niciodată nu încetezi să te subestimezi. Că dragostea este trecătoare. Că viața este un miracol.”

”Ceea ce este violență, privit dintr-un unghi, pare milă, privit dintr-un altul.”

”Să crești un copil era ca și cum te-ai trezit cu un balon de săpun în căușul palmei și ți se spune că trebuie să îl duci așa în timp ce sari cu parașuta de la o înălțime amețitoare, traversezi un lanț muntos și lupți în prima linie. Tot ce îți dorești este să-l pui la adăpost, departe de dezastre naturale, de violență și prejudecăți, și sarcasm, dar această opțiune nu există. Trăiești zi de zi cu temerea că îl vei vedea spărgându-se, că îl vei distruge tu însuți. Într-un fel sau altul, știi că dacă ar dispărea, ai dispărea și tu odată cu el.”