”Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio G. Iturbe (recenzie)

• Titlul original: ”La bibliotecaria de Auschwitz”
• Autor: Antonio G. Iturbe
• Editura: RAO
• Anul apariției: 2015
• Număr pagini: 416
• Traducere de Graal Soft

”Romanul redă întâmplările din viaţa Ditei, o copilă de 14 ani, care, în blocul 31 de la Auschwitz, a luat în grijă cele câteva cărţi interzise, folosite ca manuale de un grup de adulţi, “profesori” ai copiilor deportaţi. Blocul 31 era o mică oază de linişte în interiorul lagărului de concentrare, întrucât aici Fredy Hirsch, un prizonier, a căpătat permisiunea să creeze un spaţiu rezervat copiilor, pe care acesta l-a
transformat în şcoală. Biblioteca Ditei este cea mai mică din istorie: opt cărţi, însă una dintre cele mai valoroase, întrucât ea îşi riscă viaţa pentru a-i ajuta pe ceilalţi ca, prin lectură, să poată evada din dura realitate. Cititorul află, puţin câte puţin, nu numai povestea Ditei, ci şi pe aceea a celorlalţi supraveghetori şi profesori din blocul 31. Va descoperi Rezistenţa şi va înţelege cum acţiona aceasta şi, inevitabil, se va confrunta cu doctorul Moarte (Josef Mengele), care trece adesea prin blocul 31, în căutare de noi victime pentru experienţele sale macabre, dintre care unele sunt descrise, în detaliu, în carte.”

Mulți ani mi-am dorit să obțin și eu această carte, auzisem doar păreri bune despre ea, iar după ce Roxi și Alina au citit-o, nu a mai încăput îndoială și trebuia să o descopăr cât de curând. A ajuns pe rafturile bibliotecii mele cu ajutorul celor de la Rao, la începutul anului, și țin să le mulțumesc din suflet pe această cale, chiar dacă am reușit să o citesc abia acum, însă nu a fost târziu să aflu povestea Ditei, bibliotecara blocului 31 din lagărul de concentrare de la Auschwitz, găsiți și voi cartea pe site-ul editurii aici.

Dita este o fată de 14 ani, care are una dintre cele mai frumoase îndatoriri, este bibliotecară în lagărul de concentrare de la Auschwitz – Birkenau și deși este o bibliotecă mica, cuprinde doar 8 cărți, este una bogată, întrucât aduce bucurii celorlalți. Misiunea sa este de a împărți, colecta și de a se îngriji de puținele cărți aflate în blocul 31, bloc în care copiii uită, pentru câteva clipe, de urâțenia lagărului și au oportunitatea de a se bucura de o altă lume. Deși este doar de fațadă și destinul tuturor poate și curmat în orice secundă, școala din cadrul blocului 31, aflată sub îndrumarea lui Fredy Hirsch, le dă puțină speranță prizonierilor minori. Dita își pune, zilnic, viața în pericol, mai ales că blocul 31 este des vizitat de doctorul dement Josef Mengele, trebuie să fie mereu cu ochii-n patru pentru a se proteja și a nu-și da de gol misiunea.

Am pornit la drum extrem de hotărâtă, având în vedere cât de tare am tânjit după această carte, însă m-am izbit de scrisul mic, ce mi-a terminat ochii, mai ales în prima zi, și nu am reușit să citesc în ritmul în care-mi doream. Povestea a reușit să mă prindă de la primele pagini și cu ușurință m-am pierdut între pagini, deși am avut nevoie de pauze dese până mi s-au obișnuit ochii. Dar după ce am prins viteză, ochii mei deja știau care e treaba, nu am mai putut să las cartea din mână, am parcurs paginile pe nerăsuflate și cu sufletul cât un purice, curioasă să descopăr cum decurge misiunea Ditei, dar și ce se va mai întâmpla cu personajele care o înconjoară. Dita, deși este doar o copilă, este inteligentă, foarte îndrăzneață, plină de energie și nu se dă în lături de la nimic, mai ales dacă-și pune ceva în gând, nu avea pace până nu-l ducea la bun sfârșit. Era extrem de hotărâtă, iar acest lucru m-a determinat s-o îndrăgesc din toată inima și s-o urmăresc cu interes. Să fii bibliotecară într-un loc în care cărțile sunt interzise, dar să te mai și plimbi cu ele de colo-colo este foarte riscant, însă Dita a fost extrem de ingenioasă și a reușit să-și îndeplinească sarcina. Între coperțile cărții am descoperit și povestea altor persoanje, povești de dragoste ce mi-au trezit un zâmbet pe buze, dar care mi-au declanșat și lacrimile, mi-au trezit speranța și mi-au spulberat-o, sufletul mi s-a bucurat, ca apoi să-mi fie frânt în cel mai cumplit mod. Am descoperit prietenii dintre cele mai neobișnuite, dar și frumoase, și chiar dacă acel loc era menit să le distrugă viețile prizonierilor, să-i stoarcă de orice putere și să le nimicească speranțele, am dat peste personaje care au ținut cu dinții de fiecare fărâmă de lumină…

”Bibliotecara de la Auschwitz” prezintă o poveste cutremurătoare, dar totodată superbă, încărcată de speranță și de riscuri, îți demonstrează că nimic nu este imposibil atâta timp cât îți dorești cu ardoare un lucru și lupți cu toate forțele pentru a-l obține. Într-un cimitir plin de oameni vii, dar mai mult morți, secați de puteri, nimiciți fizic și sufletește, dominați de frică și amenințați din clipă-n clipă, mulți au riscat, au sperat, și-au permis să simtă fiorii iubirii, și-au pus încrederea în necunoscuți, au luptat pentru supraviețuire. Mi s-a bucurat sufletul pentru cum s-a aranjat viața Ditei, având în vedere modul în care copilăria sa a luat sfârșit, lipsurile cu care a fost nevoită să supraviețuiască, riscurile asumate și sacrificiile făcute, am plâns de bucurie, dar și de tristețe. ”Bibliotecara de la Auschwitz” a fost una dintre cele mai tulburătoare cărți citite anul acesta, dar și o carte care mi-a ajuns la suflet și acolo va rămâne multă vreme, mi l-a frânt și, totodată, mi l-a mângâiat. Nu sunt cuvinte pentru a descrie potrivit cărțile ce au ca subiect Auschwitz-ul, fie că sunt ficțiune sau bazate pe fapte reale, acestea sunt menite să te zguduie din temelii…

”Nimeni nu vorbește, iar zgomotul gărzilor cotrobăind se aude limpede în acel hangar care miroase a umezeală și mucegai. Și a teamă. Este mirosul războiului.”

”Soldatul adevărat este cel care nu trebuie să aștepte să primească ordine, pentru că știe întotdeauna care îi este datoria.”

”Curajoșii nu sunt cei cărora nu le este teamă. Aceștia sunt temerarii, cei care ignoră riscul și se pun în pericol fără a fi constienți de consecințe. Cineva care nu e conștient de pericol poate expune unui risc pe oricine s-ar afla lângă el. ”

”Ca să fii copilă trebuie să ai copilărie.”

”Adulții se consumă inutil căutând o fericire pe care nu o găsesc niciodată; în schimb, copiilor fericirea le tâșnește din palmele mâinilor.”

”Cărțile păstrează în paginile lor înțelepciunea celor care le-au scris. Cărțile nu-și pierd niciodată memoria.”

”Romanele adaugă vieții ceea ce-i lipsește.”

”Când un câine latră sălbatic la un străin, chiar și când îl mușcă, nu o face din ură; o face de teamă. Dacă te confrunți vreodată cu un câine agresiv, nu trebuie să fugi, nici să țipi, pentru că până la urmă îl vei speria și te va mușca. Trebuie să stai liniștită și să-i vorbești încet, ca să-i astâmperi frica.”

”…știe că o carte este o ușiță care duce într-un pod secret: o deschizi și intri înăuntru. Și lumea ta este alta.”

”Dar ura seamănă mult cu dragostea: niciuna nu poate fi impusă dinainte.”

”Viața, orice viață, durează foarte puțin. Dar dacă ai reușit să fii fericit, măcar o clipă, a meritat osteneala de a o fi trăit.”

                ”Dar războiul nu distruge doar trupurile pe care le seceră mitraliera și exploziile, anihilează și chibzuința, ucide sufletele.”