”Adio, New Orleans” de Ruta Sepetys (recenzie)

  • Titlul original: ”Out of the Easy”
  • Autor: Ruta Sepetys
  • Editura: Epica
  • An publicație: 2019
  • Număr pagini: 400
  • Traducere de Gabriela Stoica

”Suntem în New Orleans, în 1950. Josie Moraine, o adolescentă de 17 ani, fiica unei prostituate  și aflată neoficial sub tutela unei matroane de bordel, se simte sufocată de intrigile interlopilor din cartierul cu reputaţie îndoielnică în care a crescut. Începe să creadă că merită mai mult de la viaţă, de exemplu să ajungă la un colegiu de elită și să nu se mai întoarcă niciodată în New Orleans. Însă, în orașul în care banii murdari se obţin ușor, visul de a-și depăși condiția nu se lasă la fel de ușor de îndeplinit. Orice evadare pe cont propriu înseamnă desprinderea din tentaculele răului, care parcă se înmulţesc și se strâng, cu cât mai mult ea încearcă să scape de ele. Minciuni, furturi, depravare, escrocherii, crime conduc la alte minciuni, alte compromisuri, alte pierderi — o avalanșă în care visul evadării pare tot mai îndepărtat. Josie învaţă pe pielea ei că destinul ni-l croim, fiecare, prin deciziile proprii. Și, într-o ultimă răsturnare de situaţie, i se va dovedi adevărat ceea ce a tot citit prin cărți, că norocul e întotdeauna de partea celor curajoși.”

Am ochit această carte de foarte multă vreme, după ce am citit ”Printre tonuri cenușii” și ”O mare de lacrimi” ale Rutei Sepetys, mi-am spus că este o autoare ale cărei cărți nu trebuie să-mi lipsească. M-am îndrăgostit de acele cărți și totodată mi-am dorit să-i descopăr și celelalte titluri, iar ”Adio, New Orleans” a ajuns la mine cu ajutorul celor de la Epica și a Juliei de la @carticucolti, ei au fost Iepurașul meu anul acesta și nu am putut decât să mă bucur din suflet de supriză. Alături de cartea Rutei, am mai primit patru bookurii, printre care ”Nu sunt supărat” de Suzanne Lang, o carte pentru copii foarte frumos ilustrată și care a apărut în colecția Hugs, și ”Verity” de Colleen Hoover, despre care am scris pe blog aici și o găsiți pe site-ul editurii aici, dar și două alte cărți despre care am să vă vorbesc cât de curând.

”Adio, New Orleans” urmărește povestea lui Josie Moraine, o adolescentă de 17 ani, ce locuiește în apartamentul aflat deasupra librăriei în care lucrează încă de la vârsta de 12 ani, dar care se ocupă și cu menajul zilnic într-un bordel. A fost înconjurată de femei ușoare de la vârsta de 7 ani, când mama sa a decis să părăsească orașul Detroit și să se reîntoarcă în New Orleans. Deși majoritatea persoanelor se așteaptă ca Josie să urmeze ”meseria” mamei sale, ea are cu totul alte planuri și-și dorește să meargă la colegiu, unul de prestigiu chiar, s-a autoeducat de mică, dacă tot nu a avut cine s-o îndrume și a dezvoltat o pasiune pentru cărți…cum să nu prinzi drag de Josie, mai ales când este și ea o cititoare înfocată 😊. Însă cum viața lui Josie este prinsă într-o avalanșă de escrocherii și minciuni, visul de a părăsi orașul și urmarea colegiului par tot mai îndepărtate.

De la primele pagini am simțit că Josie va avea o viață grea, că nu va fi ocolită de necazuri și că nu-i va fi ușor să se rupă de New Orleans. În ciuda faptului că mama sa era o prostituată și o femeie cu o cultură foarte limitată, care visează să ajungă la Hollywood și să aibă grămezi de bani, dar totodată o și învinovățește pe Josie pentru eșecul ei în viață, adolescenta se formează singură și devine o tânără îndrăzneață, descurcăreață și determinată, ce e drept, a fost îndrumată și de Willie, patroana bordelului unde Josie era menajeră. Louise, mama lui Josie, s-a pus mereu pe primul loc și nu s-a ferit să-și amăgească fiica cu minciuni și să-i spulbere visele, nu s-a comportat deloc precum o mamă și-mi venea s-o ”spânzur de gene”, ca s-o citez pe Willie, era o jigodie și nu a meritat-o pe Josie drept fiică. Willie, în schimb, deși părea o acritură și mereu o repezea pe Josie, dar și pe ceilalți angajați, a fost o femeie sufletistă, ce mereu a avut grijă de ceilalți, chiar dacă nu arăta că-i pasă și de altcineva, era slobodă la gură și nu se ferea să spună ce gândește, avea un vocabular extrem de bogat și nu a fost tură când apărea în peisaj să nu mă prăpădesc de râs la replicile sale, era o femeie puternică, ce s-a descurcat foarte bine în viață și a mers cu capul sus în preajma tuturor, era respectată și apreciată de cei din jur, era o femeie a cărei prezență nu aveai cum să n-o remarci. Un alt personaj de care am prins drag foarte repede a fost Cokie, un șofer de taxi negru, ce făcea și diverse comisioane pentru Willie, dar care a avut și grijă de Josie. Chiar dacă era un om sărac, extrem de modest, avea un suflet imens, plin de iubire și m-am bucurat pentru Josie că are parte de așa oameni în viața sa, viață ce nu a fost chiar blândă până în prezent. În ciuda tuturor etichetelor puse de cei din jur, Josie era pe treaba ei și nu se ferea să servească un pumn la nevoie sau să amenințe cu arma, a știut să se protejeze pe cât posibil. Și-a permis să simtă primii fiori ai iubirii și să viseze, deși toate păreau a-i fi în contră. Pe cât de mult mă bucuram pentru ea când i se întâmpla ceva bun, pe atât de mult sufeream când o lovea necazul și neputința de a putea ajuta sau proteja pe cei dragi ei.

”Adio, New Orleans” este o carte despre vise și decizii, despre o altfel de familie (nu oricine este făcut să fie părinte), despre prietenie, iubire, curaj și sacrificii. Nu contează ce meserie ai, chiar și cele ce-și vând trupul sunt persoane cu suflet, unul chiar foarte mare, și nu ar trebui să mai punem etichete și să judecăm, ci să încercâm să înțelegem de ce au ales acest drum. ”Adio, New Orleans” a fost o carte cu totul diferită de ce am citit de la Ruta, o lectură plăcută, ce am parcurs-o chiar repede, s-a citit foarte ușor, mereu am avut un zâmbet pe buze și m-au distrat unele pasaje, a avut dialoguri extrem de amuzante, dar și capitole care m-au atins pe suflet, am descoperit New Orleans-ul în toată frumusețea și urâțenia lui, am fost martoră la comploturi și crime pentru bani, și chiar dacă finalul nu a fost ce mă așteptam, aș mai fi vrut câteva pagini, măcar să aflu care a fost destinul unor personaje, mi-a plăcut povestea și mă bucur că am avut ocazia de a mai descoperi o nouă carte de-a Rutei Sepetys 😊 (o găsiți și voi pe site-ul editurii aici, dacă v-am făcut puțin curioși în privința ei).

2 thoughts on “”Adio, New Orleans” de Ruta Sepetys (recenzie)

  1. În comparație cu celelalte cărți publicate la noi, această a fost mai slăbuță, dar ținând cont de subiectul abordat, “Adio, New Orleans” este o lectură frumoasă, o lecție de viață și merită citită. Felicitări pentru recenzie.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s