”Tuturor băieților pe care i-am iubit” de Jenny Han (recenzie – serie completă)

• Titlul original: ”To All the Boys I’ve loved Before”
• Autor: Jenny Han
• Editura: Trei
• An publicație: 2015, 2017
• Număr pagini: 392, 376, 384
• Traducere de Teodora Constantinescu, Mihaela Doagă și Bogdan Voicilescu

”Când iubirile secrete ies la iveală…Ce-ar fi dacă toţi băieţii de care te-ai îndrăgostit vreodată ar afla ce-ai simţit pentru ei… în acelaşi timp? Lara Jean păstrează cu sfinţenie nişte scrisori de dragoste într-o cutie de pălării rămasă de la mama sa. Scrisori pe care însă… nu le-a primit, ci doar le-a scris. Câte una pentru fiecare băiat de care a fost îndrăgostită. Când scrie, Lara îşi deschide inima şi mărturiseşte tot ceea ce n-ar avea curajul să spună cu voce tare. Scrisorile sunt secretul ei. Nimeni altcineva nu trebuie să le vadă. Numai că într-o bună zi cineva le expediază, iar lumea imaginară pe care Lara o ţinea ascunsă scapă dintr-odată de sub control.”

Nu știu dacă printre voi mai sunt cititori ce încă nu au descoperit această serie, eu am avut-o în bibliotecă de vreun an jumătate și, deși mi-am dorit de foarte multă vreme s-o citesc, am tot lăsat-o în stand by. Dar uite că a venit vremea ei și a venit la fix, așa un vibe bun mi-a dat și așa de tare m-a destresat, de nici nu știu cum să vă explic. Nu vreau să vă povestesc din acțiunea cărților, am ales să fac recenzia pentru toată seria și am să vă împărtășesc părerea mea privind toate cele trei volumele.

Deși nu m-a impresionat cu absolut nimic, mi-a plăcut să mor, nu alta, a devenit plăcerea mea nevinovată, a fost așa lejeră și amuzantă și copilăroasă, dar totodată și matură. Am îndrăgit personajele foarte mult, m-am atașat de fiecare în parte, mai puțin de Margot, deși până la final i-am înțeles comportamentul în totalitate, și de mama lui Peter, îmi venea să-i scot ochii femeii ăleia, nu știu de ce, dar n-am putut-o suporta deloc. Kitty mi-a ajuns la suflet de la prima replică, o puștoaică îndrăzneață, fără teamă de exprimare, a spus totul așa cum a fost, câteodată cu o sinceritate dură ce rănește, dar asta mi-a și plăcut la ea, că și-a exprimat de fiecare dată punctul de vedere și a dat dovadă de maturitate, deși avea doar nouă ani. Stormy, de asemenea, a fost o bătrânică tare haioasă și cu o poveste de viață să te dea de spate, și-a trăit viața la maxim și nu a avut niciun regret, și deși anii și-au pus amprenta asupra ei, a rămas la fel de tânără în suflet și a insuflat pozitivitate tuturor în jurul ei. Era dezinhibată și slobodă la gură și mi-a fost un drag de ea, așa-mi doresc să fiu și eu la bătrânețe, să fiu împăcată cu tot ce am trăit și cu experiența de viață, dar să mai profit de momente și când sunt toată zbârcită, să-mi păstrez feminitatea și zâmbetul pe buze. Dan Covey, tatăl Larei Jean, al lui Margot și al lui Kitty, a fost un erou în ochii mei și mi-am dat jos pălăria în fața lui. A rămas cu trei fete în grijă, după ce soția i-a murit în urma unui accident nefericit, când fetele erau încă mici, Kitty având doar trei ani și o amintire vagă a mamei sale. Și-a dat toată silința să le fie bine fetelor, să le educe corespunzător și totodată, a fost sincer cu ele, mai ales că profesia lui era de ginecolog, femei peste tot, și la lucru și acasă, ce viață… M-au distrat maxim conversațiile ce le avea cu fetele, se simțea stânjeneala în replici, dar și iubire necondiționată ce o simțea pentru ele. Le-a protejat cum a putut el mai bine și a fost un tată cum rar se întâlnește și în viața reală, mai ales când ești tată de fată. Știu eu câtă bătaie de cap i-am dat tatălui meu și am fost o singură fată, dar dacă stau bine să mă gândesc, fratele meu a fost drăcușorul în familie… Așa, să nu deviez de la subiect… Lara Jean a fost încărcată de optimism și molipsitoare, atât în privința optimismului, cât și din punct de vedere gastronomic, Doamne, că m-a omorât cu deserturile ei, nu am rezistat până nu mi-am făcut și eu cookies cu cioco, deci m-a îmbolnăvit, mereu am avut apă-n gură la fragmentele în care erau prezentate diverse feluri de mâncare și deserturi, ca să nu vă mai spun ce concert se dădea în stomacul meu… mi-a fost tare drag de ea, era sufletistă și extrem de emotivă, timidă în ceea ce privește dovezile de iubire, dar o data ce s-au dezlănțuit ”scrisorile”, s-a dezlănțuit și ea, avea nevoie doar de un mic impuls pentru a ieși din cochilie. Peter a fost băiatul visurilor, ce să mai, nu o dau după vișin, că nu are rost, mi-ar fi plăcut să am și eu un așa iubit în liceu, o adevărată bombonică…o fi lăsat el impresia de macho man din punct de vedere al aspectului, dar sufletul său era unul atât de blând și de frumos, și se vedea cu ochiul liber că este capabil de iubire sinceră și că viața sa nu a fost ferită de suferințe. Aaahhh, era să uit de Chris, nebuna lumii, așa prietenă să tot ai, sincer, o fată dezinhibată, ce-și trăiește viața la maxim și-și necăjește părinții, mereu acolo să te împingă de la spate să-ți ieși din zona de conform, dar chiar și așa turbată, extrem de sufletistă, deși nu a vrut să se vadă acest lucru.

iAm citit seria ”Tuturor băieților pe care i-am iubit” în două zile și de fiecare data când luam cartea în mână îmi răsărea un zâmbet pe buze, chiar și acum am un zâmbet tamp când vă scriu aceste rânduri. Este o serie veselă, deși are și momente triste, încărcată de iubire și de prietenie și relatează povestea adolecentei la liceu ce se teme să-și exprime sentimentele deschis în ceea ce privește băieții, toate am trecut prin acel moment, să fim sincere, am prins curaj pe parcurs, nu am avut acel curaj cu noi și la prima încercare… Chiar dacă a fost clieșică și previzibilă, mie mi-a plăcut foarte mult și a picat la fix momentul când am ales s-o citesc, și cu siguranță am să mai revin la ea când mi se face dor de câte un fursec…Prezintă o frumoasă poveste de dragoste, plină de suișuri și coborâșuri, cu bune și rele, cu temeri și frământări, dar și multe altele, relația tată-fiică/fiice este foarte puternică și minunată, mi-a uns sufletul, nu alta, și m-a determinat să mă bucur din tot sufletul că un tatăl cum au ele am și eu, deși eu cu tăticul meu ne înțelegem din priviri cel mai bine, relația de prietenie dintre Lara Jean și Chris sau Lara Jean și Stormy, dar mai ales cea dintre Kitty și Peter…

”Nu te implica până în punctul unde nu mai e cale de întoarcere. Îndrăgostește-te, dacă vrei, dar protejează-ți inima. Astfel de lucuri par pentru totdeauna, dar nu-i așa. Dragostea se duce sau uneori oamenii o iau pe altă căi, fără să vrea. Nimic nu e sigur.”

”N-ai cum să te aperi de durerea din dragoste.”

”Când pierzi o persoană iubită și te doare și-acum, asta e dovada că ai iubit cu adevărat.”

”Familiile se fac mai mici și se fac mai mari. Tot ce se poate face e să ne bucurăm unul de compania altuia, atâta timp cât ne avem unul pe altul.”

”Să fii vulnerabil. Să lași oamenii să se apropie de inima ta, să fii rănit…toate țin de iubire.”