”Ugly Love. Despre fața urâtă a iubirii” de Colleen Hoover (recenzie)

• Titlul original: ”Ugly Love”
• Data publicării: 2016
• Editura: Epica
• Colecția: EpicLove
• Număr Pagini: 352
• Traducere de Cristina Buzoianu

”Atunci când Tate Collins îl întâlnește pe Miles Archer, un pilot de avioane tăcut, la locul lui, bântuit de un trecut întunecat, ea e conștientă că ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se consideră nici măcar prieteni, iar singurul lucru pe care îl au în comun este o atracție fizică de netăgăduit. După ce dorințele lor ies la iveală, cei doi își dau seama că tocmai au găsit soluția perfectă pentru o relație fără alte implicații. El nu caută iubire, iar ea nu are timp pentru așa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfăcător, dacă Tate ar putea să respecte cele două reguli impuse de Miles: nu pune întrebări despre trecut, nu te aștepta la un viitor împreună.
Ei cred că se pot descurca, dar, atunci când în povestea lor se înfiripă sentimente adevărate, totul se schimbă:
INIMILE SUNT INVADATE
PROMISIUNILE SUNT ÎNCĂLCATE
REGULILE SUNT SPULBERATE
IAR IUBIREA DEVINE URÂTĂ”

Cu fiecare carte, Colleen Hoover mă termină încet. Am devenit dependentă de poveștile ei, sincer vă spun și nu cred că am răbdare până se mai traduc și celelalte cărți la noi, cel mai probabil o să cedez și le voi cumpăra în engleză…bine de mine că mă mai așteaptă ”All Your Perfects” în bibliotecă și încă trei titluri pe Kindle, mici bucățele din Colleen… Foarte multe persoane au lăudat ”Ugly love” și evident că a mea curiozitate trebuia satisfăcută și, deși m-a întristat povestea peste care am dat, m-a și bucurat pentru că așa cum spune și titlul, iubirea are și o parte urâtă, nu este doar frumoasă și trebuie să o acceptăm cu bune și rele.

De data aceasta, fața urâtă a iubirii ne-a fost prezentată de Tate, o tânără de 23 de ani, recent mutată în San Francisco la fratele ei, Corbin, pentru a-și începe cariera de asistent medical, și Miles, vecinul, colegul de muncă și prietenul lui Corbin. De cum am descoperit ce relație are Miles cu Corbin, mi-am zis că nu-i a bună și sigur vor ieși scântei, de care parte, rămânea doar să aflu…e ca o lege nescrisă faptul că nu trebuie să te gândești necuviincios la surorile prietenilor tăi și cum legile sunt făcute să fie încălcate… Iar când ispita e mare și arată precum Miles, adică să fim serioase, cică până și V-ul era prezent, clar cedezi, atracția este mult prea mare, eu, una, am cedat în același timp cu Tate. Dar ce faci când realizezi că sunt impuse reguli, sentimentele nu-și au locul în această ”relație cu beneficii” și trebuie să te rezumi doar la ”descărcare”? Eh, complicată treabă, zic și eu, mai ales când unul își păstrează trecutul ca pe cel mai prețios secret, ferecat între ziduri, iar celălalt începe să simtă? Știți deja ce aveți de făcut dacă vreți să aflați…

Am citit ”Ugly love” în câteva ore, n-am avut pace până nu am ajuns la final, plus de asta, s-a citit super repede și am reușit să mă pierd fără să-mi dau seama. Cam așa am pățit cu fiecare carte de-a lui Colleen, sincer. Are un fel de a scrie de te captivează de la primul cuvânt și parcă te îmbie să vrei mai mult și mai mult, iar poveștile pe care le crează sunt menite să te determine să le simți, nu doar să le citești, iar ”Ugly love” am simțit-o. I-am simțit frumusețea, dar și urâțenia, pentru că să fim serioși, iubirea nu a fost și niciodată nu va fi doar roz, plină de panseluțe și unicorni, mereu se va ivi o pată de noroi, mare sau mică, depinde doar de noi modul în care alegem să o îndepărtăm. Evident că am râs ca turbata de una singură, nu se putea altfel, mai ales când apărea Cap în peisaj, m-am îndrăgostit de acest moșulică de la prima pagină și mi-a rămas la suflet, însă am și plâns ca o magdalenă, în special la ultimile pagini ale cărții, era inevitabil să nu-mi pornească lacrimile. Sunt o fire emotivă și imediat mi se activează glandele lacrimale, n-am ce să fac… M-am bucurat pentru Tate și Miles atunci când optau pentru ”dezlănțuire”, dar mă și enervam, îmi venea să-i dau cap în cap și să le spun că nimic bun nu prevede destrăbălarea asta, m-am simțit precum Corbin, sincer, parcă eram un ghimpe în coasta lor. L-aș fi bombardat un pic pe Miles pentru că nu-și lepăda deloc armura și mă ofticau acțiunile lui, dar n-am putut să fac mare lucru decât să stau pe scaun și să-i văd cum își dau cu capul de pragul de sus ca să-l vadă pe cel de jos…mda, a fost ca un deja-vu…

Așa că, nu mă mai lungesc, iar v-am scris un roman aici, m-am dezlănțuit și eu prin cuvinte, trebuia să mă descarc altfel făceam cu capul, și da, dacă nu ați citit nicio carte de la Colleen Hoover până acum și sunteți împătimiți ai genului romance, așa ca mine, nu trebuie să vă scape. ”Ugly love” îți prezintă atât fața frumoasă a iubirii, dar și cea nasoală, te rănește și te vindecă, îți dă speranță și ți-o spulberă, te ridică la nivelul norilor și zbori printre ei, dar îți provoacă și prăbușirea, doar să fii pregătit, să-ți iei o parașută cu tine, poate îți mai aplanezi căderea…

”Dumnezeu ne arată urâtul, tocmai ca să nu luăm lucrurile frumoase din viață ca pe ceva garantat.”

”Oamenii sunt vulnerabili în timpul sexului. E mai ușor să confunzi sentimentele și emoțiile cu ceva ce nu sunt, mai ales atunci când privești persoana în ochi.”

”Dragostea nu e mereu frumoasă. Uneori îți petreci timpul cu speanța că, în cele din urmă, se va transforma în ceva diferit. În ceva mai bun. Apoi, fără să îți dai seama, ajungi de unde ai plecat, iar inima ți-ai pierdut-o, undeva, pe drum.”

”Dacă un om a cunoscut cea mai urâtă față a iubirii, e posibil să nu mai vrea s-o trăiască a doua oară.”

”Când viața îți dă lămâi, fii sigur că știi în ochii cui trebuie să le storci.”

”Simt dragostea. Toate părțile ei urâte. O am în toți porii. În vene. În amintiri. În viitor. Diferența dintre fața urâtă a iubirii și fața ei frumoasă este că cea frumoasă e mult mai ușoară. Te face să simți că plutești. Te ridică. Te poartă pe brațele ei. Părțile frumoase ale iubirii te poartă deasupra întregii lumi. Te ține sus, deasupra tuturor relelor, și te uiți în jos, la restul lucrurilor și gândești: Uau! Mă bucur că sunt atât de sus.  Părțile urâte ale iubirii nu te pot ridica. Ele te coboară. Te atacă cu greutatea lor. Te îneacă. Te uiți în sus și te gândești: Îmi doresc să fi fost acolo, sus. Dar nu ești. Iubirea urâtă se contopește cu tine. Te consumă. Te face să urâști totul. Te face să realizezi că părțile frumoase nici nu merită trăite. Așa, nu riști niciodată să simți asta. Nu riști să simți niciodată urâtul. Așa că renunți. Renunți la tot. Nu mai vrei iubire, niciodată, indiferent ce fel de iubire, pentru că niciunfel de iubire nu merită să mai trăiești vreodată cu părțile ei urâte.”

”Unii oameni…devin mai înțelepți, odată cu trecerea timpului. Din nefericire, cei mai mulți îmbătrânesc. Tu ești unul dintre cei care doar îmbătrânesc, pentru că ești la fel de prost ca în ziua în care te-ai născut.”

”Știu că te îngrozește gândul de a-ți înfrunta trecutul. Asta îl îngrozește pe orice bărbat. Dar, uneori, nu o facem pentru noi. O facem pentru oamenii pe care îi iubim mai mult decât pe noi înșine.”

”Durerea va fi mereu acolo. La fel și frica. Dar durerea și frica nu mai sunt viața mea. Sunt doar momente.”