”Confess” de Colleen Hoover (recenzie)

• Titlul original: ”Confess”
• Data publicării: 2017
• Editura: Epica
• Colectie: EpicLove
• Număr Pagini: 320
• Traducere de Iulia Roșca – Dromereschi

”Auburn Reed a pierdut tot ce avea mai de preț. Dar acum, în încercarea de a-și reface viața, știe exact ce are de făcut și e pe deplin conștientă că nu-și poate permite nicio greșeală. Cu toate acestea, nu se așteaptă ca, atunci când pășește într-un atelier de artă din Dallas, în căutarea unui loc de muncă, să fie incredibil de atrasă de Owen Gentry, artistul misterios care deține atelierul. Auburn dă frâu liber sentimentelor sale, dar află apoi că Owen ascunde un secret teribil. Trecutul lui pătat amenință să distrugă tot ce Auburn iubește mai mult, și de aceea trebuie să-l îndepărteze pe Owen din viața ei. Pentru a salva dragostea lor, Owen trebuie să-și mărturisească secretul. Dar, în acest caz, mărturia lui poate avea consecințe mult mai grave decât însăși fapta. În stilul ei remarcabil și unic, Colleen Hoover ne poartă printr-o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, familie și legături care nu pot fi nicicând destrămate.”

”Confess” a fost una dintre cele mai simpatice și sensibile cărți citite de mine în ultima perioadă și, deși nu știam mare lucru despre ea, ci doar mi-a fost recomandată de nenumărate ori, m-am lăsat prinsă în povestea lui Auburn și Owen…și ce poveste frumoasă și îndrăzneață… Auburn Reed și-a pierdut iubitul pe când avea doar 15 ani, a fost cel mai de preț avut al ei, iar odată cu acea pierdere, și-a închis și inima. Altele au devenit prioritățile sale și nici nu a mai acordat atenție unei noi posibile relații de iubire, nu după ce l-a pierdut pe Adam, prima sa iubire și cea mai puternică. Owen Gentry a pierdut și el persoane importante din viața sa, iar acum trebuie să înfrunte trecutul, dar totodată să-și păstreze secretul ce-i întunecă viața. Drumurile celor doi se ciocnesc în fața unui atelier de artă, fiecare de o parte diferită a ușii, ea privind un anunț de angajare, el așteptând o mișcare din partea ei, iar din acea seară, viața celor doi se schimbă complet.

Spre deosebire de celelalte cărți citite de la Colleen Hoover, ”Confess” nu a fost lectura care să dea cu mine de pământ sau să mă cutremure într-un mod inexplicabil, în schimb, m-am topit, puțin câte puțin, cu fiecare pagină parcursă, nu cred că nu a fost pagină care să nu mă sensibilizeze. Mi-a părut extrem de rău de necazul ce s-a abătut asupra lui Auburn, cât de mult a suferit după decesul lui Adam și câte sacrificii a trebuit să facă pentru a-i fi bine, însă mi-am păstrat speranța că va răsări și soarele pe strada ei. Și a răsărit în seara unei expoziții de artă, când i-a acordat o mână de ajutor lui Owen, tânărul artist, și s-a implicat cu tot sufletul în jobul de doar două ore. Le-am urmărit mișcările cu zâmbetul pe buze și m-am bucurat enorm când am observat că povestea este dezvăluită atât din perspectiva lui Auburn, cât și a lui Owen, astfel am avut posibilitatea de a-i cunoaște mult mai mult, să le pătrund în adâncul inimii și gândului, să-mi dau frâu liber sentimentelor. Pe lângă toată iubirea ce-am simțit-o pentru cei doi, m-am și enervat maxim pe nemernicul de Trey și vrăjitoarea de Lydia (am rămas cu sechele în ce privește numele ăsta de când citise Roxi ”Povestea Slujitoarei”, am început să simt și eu repulsie…știu, e doar un nume și eu am cu capul…nimic nou sub soare…)…mamă, ce nu i-am putut suferi și de cum îi vedeam că apăreau în peisaj, mă lua greața și-mi venea să iau la pumni paginile respective (spre bucuria cărții, nu am maltratat-o din cauza jigodiilor ălora…). Ce mi s-a părut însă, super tare, a fost ideea ce a stat la baza realizării tablourilor, o idee inedită și super creativă, părerea mea, chiar o reală provocare și așa mi-am clătit ochii la ilustrațiile tablourilor din carte, m-am simțit de parcă aș fi fost într-o galerie de artă…

”Confess” este o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, despre cât de importantă este familia și numeroasele sacrificii ce trebuie făcute pentru a le bine celor dragi, despre mărturisiri ce amenință să distrugă relații, sau din contră, să le întărească, dar mai ales este despre a nu te da bătut și a lupta cu toată forța pentru ceea ce iubești, să-ți acorzi o a doua șansă…

”Cred că iubirea e greu de definit. Poți iubi multe lucruri la o persoană, dar nu întreaga persoană.”

”În fiecare zi a vieții mele mă simt de parcă m-aș lupta să urc cu un lift care doar coboară. Și, indiferent cât de repede fug sau cât de mult mă străduiesc să ajung sus, rămân pe loc, sprintând, fără să ajung nicăieri.”

”Nicio decizie de viață nu este permanentă, ci este doar un tatuaj.”

”Uneori nu primim a doua șansă. Uneori lucrurile se sfârșesc.”