”Pământ american” de Jeanine Cummins (recenzie)

  • Titlul original: ”American Dirt”
  • An apariție: 2020
  • Editura: Litera
  • Colecția: BuzzBooks
  • Număr pagini: 524
  • Traducere de Bogdan Perdivară

Lydia Quixano Pérez trăiește în orașul mexican Acapulco și este proprietara unei mici librării. Are un fiu în vârstă de opt ani, Luca, lumina ochilor ei, și un soț minunat, jurnalist de profesie. Și cu toate că realitatea dură a cartelurilor începe să-și facă simțită prezența, viața Lydiei este, în principiu, una destul de confortabilă.

Deși știe că nu se vor vinde, Lydia aduce în librărie și o parte dintre cărțile ei favorite. Iar într-o bună zi, un bărbat intră în magazin și alege câteva cărți, printre care și două dintre preferatele ei. Javier este un erudit și un bărbat fermecător. Și, ceea ce Lydia nu știe, este liderul celui mai nou cartel al drogurilor din oraș. După ce soțul ei publică un articol în care vorbește fără ocolișuri despre proaspătul jefe, viața întregii familii se va schimba radical. Silită să fugă din oraș în urma asasinării soțului și a rudelor sale, Lydia călătorește împreună cu fiul ei cu faimosul tren La Bestia spre nord, către Statele Unite, acolo unde Javier nu-i poate găsi.

Scrisă cu măiestrie, sfâșietoare și încărcată de o profundă umanitate, Pământ american este acel gen de carte care te marchează și te schimbă fundamental, unul dintre cele mai importante romane contemporane.

Mi-am dorit să citesc cartea ”Pământ american” încă de când am aflat că urmează să fie publicată la editura Litera, iar faptul că am văzut-o la foarte multe persoane în avanpremieră m-a făcut să mi-o doresc și mai tare, dar în același timp să și mor de ciudă că nu aveam și eu posibilitatea de a o citi atât de curând. Așa că am așteptat cât de cuminte am putut să apară pe piață, am profitat de niște reduceri tare frumoase și am reușit să pun și eu mâna pe ea. A meritat toată așteptarea, căci am descoperit o poveste extrem de frumoasă și de copleșitoare.

Povestea începe în forță, exact cu evenimentul nefericit care declanșează adevărata desfășurare a acțiunii. În decurs de câteva minute, într-o răpăială de împușcături, Lydia își pierde întreaga familie, formată din 16 persoane, inclusiv soțul, mama, sora, nepoata. Masacrul acesta a fost pus la cale de către Javier, liderul celui mai nou cartel de droguri din oraș, din cauză că Sebastian, soțul Lydiei și jurnalist de profesie, a scris un articol în exclusivitate despre Javier, făcându-i astfel cunoscută identitatea și afectându-i nu doar imaginea, ci și familia. Printr-o minune, Lydia alături de fiul său de opt ani, Luca, reușesc să supraviețuiască, însă viețile le sunt încă în pericol, căci Javier nu se va opri până nu va rade de pe fața pământului orice urmă a familiei acelui jurnalist. Astfel, Lydia, decide într-o fracțiune de secundă să-și facă un bagaj cu strictul necesar și să fugă din oraș cu Luca, lăsându-și în curte întreaga familie moartă, neavând ocazia nici măcar să-i plăngă așa cum ar trebui pe oamenii cei mai dragi. Se simte vinovată, căci ea îl cunoscuse pe Javier la librăria pe care o deținea, ba chiar deveniseră prieteni buni. Nu știa că este liderul cartelului, nu credea că este în stare să facă asemenea atrocități, dar atât de tare s-a înșelat în privința lui.

Cum să scape cu viață, cum să-și apere copilul, încotro să se îndrepte pentru a fi în siguranță? Uitându-se mereu peste umăr, trăind cu spaima în sânge și luptându-șe cu durerea provocată de pierderea familiei, Lydia este motivată doar de dorința și nevoia disperată de a-și salva copilul. Cei doi ajung să călătorească, alături de alți imigranți, pe faimosul și temutul tren ”La Bestia”, spre ”el norte”. Lupta pentru supraviețuire este una crâncenă, riscurile de a călători cu acest tren sunt imense, însă și cele de a rămâne în Mexic sunt la fel, dacă nu chiar și mai mari. Pe acest tren poți să urci și să cobori doar în mers, poți să ajungi într-o fracțiune de secundă sub roțile bestiei, poți fi bătut, jefuit, vândut, trimis în ghearele morții…dar nu există alternativă, mai bine să riști și să încerci, decât să stai pe loc și să-ți aștepți călăul.

Nu am citit cartea asta, ci am trăit-o intens, am simțit-o până în măduva oaselor, am stat cu sufletul la gură pe parcursul întregii ”călătorii”, m-am atașat de personajele pe care le-am întâlnit, fiecare având propriile traume și fugind spre viață. Nu spre o viață mai bună, ci pur și simplu spre viață. Deși este o operă de ficțiune, Jeanine Cummins s-a documentat ani de zile pentru a pune bazele acestei cărți și a reușit să transmită totul într-un mod cutremurător de realist. Este prima carte pe care o citesc despre imigranții din Mexic, despre lupta lor pentru supravieșuire, despre atrocitățile la care au fost părtași din cauza celor din carteluri, dar cu siguranță nu va fi ultima. Din păcate, acesta este încă un subiect de actualitate, iar noi trebuie să deschidem ochii și să aflăm toate cele câte se întâmplă în jurul nostru. Întreaga carte, inclusiv nota autoarei, a fost ca un duș cu apă rece, ca un pumn puternic în față, care m-a trezit la realitate și m-a făcut să privesc puțin și în afara bulei în care trăiam.

2 thoughts on “”Pământ american” de Jeanine Cummins (recenzie)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s