”Cumpăna destinelor” de Veronica Roth (recenzie)

• Titlul original: ”The Fates Divide”
• Autor: VERONICA ROTH
• editura: Leda Edge
• An apariție: 2018
• Număr pagini: 464
• Traducere: OFELIA AL‑GAREEB și SHAUKI AL‑GAREEB

”Viața CYREI Noavek și aceea a lui AKOS Kereseth sunt conduse de destinele celor doi, rostite la naștere de către oracole și care, odată stabilite, devin de neînlăturat. Akos e îndrăgostit de Cyra, în pofida destinului său, care spune că va muri în serviciul familiei Noavek. Iar când tatăl Cyrei, Lazmet Noavek – un tiran lipsit de suflet, presupus mort –, își revendică tronul shotet, Akos simte că sfârșitul său e mai aproape ca oricând. În vreme ce Lazmet stârnește un război barbar, Cyra și Akos vor cu orice preț să-l oprească. Pentru Cyra, asta ar însemna să-i ia viața bărbatului care s-ar putea să fie tatăl ei. Pentru Akos, ar însemna să se sacrifice. Printr-o răsturnare de situație spectaculoasă, cei doi vor descoperi cum destinul le influențează viețile în cele mai neașteptate feluri. Relatată din patru perspective uluitoare, CUMPĂNA DESTINELOR, continuarea romanului PECETEA MORȚII, e un triumf al speranței, umorului, credinței și curajului.”

Am amânat volumul acesta din ianuarie, îl aveam în plan atunci tocmai în ideea să nu uit prea mult din acțiune, să fie proaspătă informația, însă nu știu cum s-a nimerit să-l amân până în aprilie…mda, tipic mie. ”Cumpăna destinelor” a fost puțin mai ciudată decât ”Pecetea morții”, despre care am scris pe blog aici, având în vedere că primul volum chiar mi-a plăcut și m-a prins, în schimb cel de-al doilea a fost o mică tortură în ceea ce privește acțiunea.

Mă așteptam la o acțiunea mai alertă, ținând cont de cum s-a încheiat primul volum, însă nu a fost așa, acțiunea mi s-a părut tărăgănată, parcă a bătut pasul pe loc și foarte greu se mișca ceva, ceea ce m-a întristat. Am tot așteptat să se întâmple ceva, să mă curenteze un șoc, nu știu, ce e drept, abia pe la jumătate am primit un șoc ce m-a dat complet pe spate, am citit de vreo trei ori să fiu sigură că am înțeles ce trebuie, dar de acolo, am revenit la monotonie. Mi-a fost și mult mai greu să-l citesc din cauza modului de scriere, acțiunea volumului a fost redată din perspectiva a patru personaje, Cyra, Akos, Cisi și Eijeh, și trei moduri personale, întâi singural, a treia singular și întâi plural, cee ace a creat o confurzie enormă în capul meu. A durat ceva până să mă conectez cu povestea, să urmăresc fiecare perspectivă în parte, să-mi amintesc care a cui este și mi-am cam pierdut din elan, sincer… un alt aspect ce m-a debusolat a fost numărul mare de personaje, mi-a lăsat impresia că au fost mult mai multe decât în ”Pecetea morții” și chiar le-am pierdut firul la un moment dat, care cum cine este și ce funcție are. Ce mi-a plăcut, însă, a fost faptul că s-a observat dezvoltarea personajelor, conturarea lor a fost mult mai bună și le-au fost scoase în evidență calitățile, am urmărit cu interes povestea, dar și cu greu, eram curioasă de cum se va încheia, însă nu m-aș fi supărat dacă adopta un mod de scriere mai alert. În ceea ce privește finalul…ceață totală…adică am priceput o parte cum s-a soluționat, dar cealaltă…eroare…am recitit capitolul în speranța că îmi scapă ceva, dar se pare că mi-a scăpat tot, nu l-am priceput și pace, n-am ce să fac…

Cu bune și rele, mă bucur că am reușit, într-un final să citesc ”Cumpăna destinelor”, am aflat deznodământul și am avut ocazia să pătrund într-o lume cu totul nouă, unde destinele te definesc, fluxurile te pot vindeca sau te pot răni, iar aliații, dușmanii și familia sunt precum o monedă, depinde pe care parte cade, cap sau pajură, se poate să ai ghinion sau noroc, trebuie doar să fii vigilent și să recunoști ce este în favoarea ta și ce nu. Un volum încărcat de trădări, crime comise cu sânge rece, răzbunare și comploturi, dar și adevărate dovezi de iubire, sacrificii și protecție, prietenie și susținere din partea persoanelor de la care te aștepți mai puțin.  

”Moartea nu e singura pedeapsă pe care i-o poți oferi unui om. Îi mai poți oferi și coșmaruri.”

”Norocul este o simplă invenție pentru a-i face pe oameni să creadă că dețin controlul asupra unor aspecte ale destinelor lor.”

”Un destin este o cușcă. Eliberat din acea cușcă, poți alege, face, merge…ce ți-ar plăcea, unde ți-ar plăcea.”