”Soția tăcută” de A.S.A. Harrison (recenzie)

• Titlul original: ”The Silent Wife”
• Autor: A.S.A. Harrison
• Anul apariției: 2014
• Editura: RAO
• Număr de pagini: 304
• Traducător: Adriana Badescu

”Jodi şi Todd se află într-un moment de cumpănă al relaţiei lor. Totul e în pericol, inclusiv viaţa prosperă pe care o duc în locuinţa lor din Chicago. Chiar dacă nu sunt căsătoriţi, sunt împreună de peste douăzeci de ani. El este un antreprenor bogat, iar ea, psihoterapeută. Romanul este un thriller psihologic despre căsnicie şi crimă, rutină şi nevoia de nou, despre disoluţia unei relaţii, relatat alternativ din perspectiva celor două personaje principale.”

“Soția tăcută” m-a atras la prima privire, atât datorită titlului, cât și a coperții, dar mai ales a declarației de a fi “thrillerul psihologic al anului”. Circuitele mele deja se învârteau și beculețele primeau șocuri, deci trebuia să aflu dacă acest thriller era chiar asa cum se spunea. Supriza a fost că nu s-a dovedit a fi exact cum mă așteptam, deși pornisem destul de optimistă la drum…mda, ar trebui să nu-mi mai fac iluzii deșarte de acum înainte…

Jodi și Todd au o relație de mai bine de 20 ani, deși nu îi leagă niciun act, nu sunt căsătoriți și nici nu au copii. Ambii provin din familii problematice, Jodi dintr-o familie formată din cinci membri, un frate mai mare si unul mai mic decât ea, un tată adulter și o mamă prea tăcută pentru a lua atitudine, iar Todd este singurul fiu al unei familii abuzive, unde tatăl își înșela soția mereu cu o sticlă de alcool, ca apoi să-și dovedească puterea asupra femeii. Jodi este o femeie tăcută, de profesie psiholog, pare extrem de potrivită pentru această meserie, are o rutină bine pusă la punct și de la care cu greu se abate, își dorește să-i facă mereu pe plac partenerului, doar pentru a avea certitudinea că este totul în regulă. Todd, pe de altă parte, își dorește să abandoneze rutina, apreciază mediul în care este întâmpinat când ajunge acasă, însă este și dornic să profite de toată libertatea oferită. Este un antreprenor în construcții, care se bucură de succes, dar și de o amantă tânără. Relația dintre cei doi ajunge într-un punct critic la un moment dat, însă cum decide fiecare să remedieze problema și să găsească soluția potrivită, asta n-am să vă dezvălui…

Povestea cărții este redată din dublă perspectivă, a lui Jodi și a lui Todd, însă nu la persoana întâi, ci a treia, ceea ce mi-a cam pus bețe în roate, ce e drept, și a durat ceva până m-am prins de cum merge firul poveștii. Având în vedere faptul că este un thriller, mă așteptam la o acțiune alertă, încărcată de suspans, însă am fost surprinsă de o acțiune relativ statică, ce analizează comportamentul și gândirea personajelor principale, efectul rutinei asupra acestora, dar și modul în care copilăria celor doi și-a pus amprenta în modul lor de formare ca adulți. Am cam prevăzut ceea ce se întâmplă, nu pot să spun că mă așteptam la altceva, având în vedere situația și i-am judecat atât pe Jodi, cât și pe Todd, tot ce s-a întâmplat și denaturarea relației dintre cei doi a fost vina amândurora. Nu pot să spun că m-a dat pe spate, pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, dar nici nu a fost o carte proastă, a fost ok-ish, undeva acolo la mijloc. Curiozitatea mea a fost să aflu dacă Jodi va lua atitudine în această relație și mi-a fost satisfăcută, drept urmare sunt cam “meh” în privința cărții. O fi fost “thrillerul psihologic al anului” atunci când a apărut, însă eu m-am așteptat la cu totul altceva și sunt puțin dezamăgită în această privință…

„Alte cupluri vorbesc, se ceartă iar și iar, discută lucrurile, însă la ei doi totul e disimulare. Pune-ți o mască, respectă rutina, nu spune nimic. Prefă-te că totul e bine și totul va fi bine”.

”Viața e un mosaic complet, fără delimitări clare. În mozaicul vieții, lucrurile se suprapun, fiindcă nimic nu e doar alb și negru.”

”Fericirea e un medicament pe care nu îl putem prescrie.”

”Dragostea e indivizibilă. Dacă iubeşti pe cineva mai mult nu înseamnă că iubeşti pe altcineva mai puţin.”

„Infidelii prosperă – mulți dintre ei. Și chiar dacă nu le merge bine, nu se vor schimba fiindcă în general oamenii nu se schimbă – nu fără o motivație substanțială și fără un efort susținut. Trăsăturile fundamentale ale personalității se conturează la o vârstă tânără și cu timpul devin imuabile. Majoritatea oamenilor învață prea puțin din experiență, rareori gândindu-se să-și ajusteze comportamentul, consideră că problemele sunt cauzate de cei din jur și continuă să facă ceea ce fac orice ar fi, la bine și la rău”.