”Prințul nemilos” de Holly Black (recenzie)

• Titlul original: ”The Cruel Prince”
• An apariție: 2018
• Editura: Storia Books
• Colecția: Young Adult
• Număr pagini: 432
• Traducere de Bogdan Voiculescu

Jude avea șapte ani când părinții ei au fost uciși iar ea și cele două surori ale ei au fost răpite și duse să trăiască în înșelătoarea Înaltă Curte a Tărâmului zânelor. Au trecut zece ani și acum Jude își dorește mai mult decât orice să-și găsească locul aici, în ciuda condiției sale de muritoare. Însă multe dintre zâne detestă oamenii. Mai ales Prințul Cardan, fiul cel mai mic și mai nemilos al Înaltului Rege. Ca să-și câștige locul la Curte, Jude este nevoită să-l sfideze și să suporte consecințele.

Am visat la această serie de nici nu mai știu când, o tot vedeam pe bookstagram și toată lumea o lăuda, că vai Jude, că vai Cardan și eu îmi rodeam unghile că nu știam despre ce vorbeau toți acei cititori. Cu ajutorul celor de la Storia Books, am reușit să obțin și eu seria ”Făpturile Văzduhului” și, într-un final, să citesc primul volum, să pătrund pe Tărâmul Zânelor și să aflu de ce este atât de lăudată, care e treaba cu Jude și Cardan ăsta…

Jude avea doar șapte ani când părinții i-au fost uciși în fața ochilor și apoi răpită, dusă pe Tărâmul Zânelor pentru a trăi acolo, alături de sora sa geamănă, Taryn, și sora ei mai mare, Vivienne, la Înalta Curte. Fiind muritoare, îi este foarte greu să fie acceptată de către Zâne, să locuiască printre acestea, deși au trecut zece ani de când se află pe Tărâm și-și dorește să se adapteze la această lume cât mai bine posibil. Zânele nu s-au dovenit atât de drăguțe pe cât le credeam eu, erau niște răutăciose, capabile de lucruri crude și manipulatoare. Pe cât de fermecătoare erau din punct de vedere al aspectului, pe atât de putrede le era interiorul, tratau muritorii cu repulsie și îi priveau ca pe niște slugi, iar Prințul Cardan se pare că nutrea aceleași sentimente față de muritori. Pentru a-și găsi locul în această lume, Jude este nevoită să se răzvrătească, dar trebuie să suporte și consecințele răzvrătirii ei, deși este sfătuită să stea potolită și să accepte jignirire aduse la persoana ei. Cum va fi viața ei după ce alege să sfideze Zânele va trebui să aflați voi pentru că eu nu vă spun…cartea o puteți găsi pe site-ul editurii aici.

Am avut sentimentele contradictorii în ceea ce privește acest volum și nu eram sigură dacă place sau nu, pentru că au fost și momente când îmi venea să las cartea deoparte sau să dau cu ea de toți pereții, așa de tare mă irita. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost lumea Zânelor, tărâmul lor fermecător, ce te hipnotiza, nu alta, și te determina să te pierzi privindu-l, descrierile peisajelor și ale personajelor, acea frumsețe ce-ți transmitea o stare de beatitudine. Dar pe cât de frumoasă era acea lume creată și Zânele ei, pe atât era de crudă, unele acte de-ale zânelor m-au înfuriat complet și-mi venea să le iau de o aripă și să le zvârl cât colo, numai să nu le mai zăresc în fața ochilor, erau pline de aroganță și se credeau net superioare muritorilor, iar de aici, dădeau în efectul de bullying…în cazul de față, fantastic, al putea spune. Nu mă așteptam să întâlnesc acest efect, sincer vă spun, și m-a bulversat puțin, pentru că era dus la extrem de multe ori și neputința ce-o simțeam mă măcina cumplit, să văd că nu se remediază nimic, că este încurajat chiar…muritorii nu sunt cu mult mai diferiți decât Zânele, deși cele din urmă tind să trăiască cu impresia asta. Un alt aspect ce mi-a plăcut tare mult a fost relația lui Jude cu surorile sale, în special cea cu Vivi, fiind sora mai mare, era văzută ca un exemplu și se completa foarte bine cu Jude, aveau caractere asemănătoare, doar că Jude era mult mai explozivă, dar și relația pe care o avea cu Taryn, sora sa geamănă, mi-a plăcut, până-ntr-un punct, când mi-a venit s-o iau de gât, nu alta. Cele două, deși erau gemene, erau foarte diferite una de cealaltă: Jude era impulsivă, sălbatică chiar, nu putea fii controlată, nu suporta să primească ordine și nici să facă ce-i spunea altcineva, pe când Taryn era liniștită, ascultătoare, pacifistă chiar, evita pe cât posibil conflictele și nu își dorea să iese în evidență. Și tot vorbind de personaje, cele care m-au călcat pe nervi au fost, în primul rând, Prințul Cardan, urmat de grupul lui de prieteni: Nicasia, Locke și Valerian. Prințul Cardan era un îngâmfat și jumătate, credea că totul i se cuvine doar pentru că are atribuit un titlu, că poate călca pe oricine în picioare, fie muritor, fie Zâna și era temut de ceilalți doar pentru că era fiul cel mai mic al Înaltului Rege al Tărâmului Zânelor. Am tot încercat să fac legătura cu ”nemilosul”, cum era numit de către ceilalți locuitori al tărâmului (dar și de cititorii la care am văzut seria recomandată), însă am rămas cu impresia că ”nemilos” este cu totul și cu totul altcineva, mai ales că el făcea foarte puțin și prietenii lui erau alături de el pentru a-l distra (înțelegi voi ce vreau să spun prin această ”distracție”).

Acțiunea a fost destul de statică, cel puțin în prima parte a volumului, și asta m-a determinat să fiu așa sceptică în privința seriei, nu s-a întâmplat mai nimic, însă în cea de-a doua parte, ritmul s-a mai schimbat puțin, a devenit mai alert și a început să se dezmorțească acțiunea. Abia spre final a devenit fantasy-ul la care eu m-am așteptat și asta m-a dezamăgit puțin. Mi-a plăcut foarte mult de Jude, întrucât nu s-a lăsat doborâtă, deși era marginalizată și privită ca un outsider a avut tăria de a merge cu capul sus printre Zâne, de a le înfrunta atunci când a fost nevoie, și nu doar pe ele, ci și familia din care făcea parte…era o adevărată rebelă, o eroină în devenire. Acestea fiind spuse, sunt tare curioasă de ”Regele Malefic”, dacă mă va surprinde sau nu, având în vedere cât de mult oscilez în privința ”Prințului Nemilos”.

„Firește că vreau să fiu ca ei. Sunt frumoși ca niște săbii făurite într-un foc divin. Vor trăi veșnic. Iar Cardan e chiar mai frumos decât ceilalți. Pe el îl urăsc cel mai mult. Îl urăsc atât de mult, încât uneori, când mă uit la el, abia mai pot să respir.”

”Dorințele sunt lucruri ciudate. Imediat ce sunt îndeplinite, se preschimbă. Dacă primim firul de aur, ne dorim și acul de aur.”

”Numai viețile noastre ne aparțin cu adevărat, sunt singura noastră monedă. Avem dreptul să cumpărăm ce vrem cu ea.”

”Teribilitatea îți oferă un fel de siguranță.”

”Vreau să te mai văd. Pentru că ești ca o poveste care încă nu s-a desfășurat. Pentru că vreau să văd ce vei face. Vreau să fac parte din desfășurarea poveștii.”

”În basme nu se întâmplă lucruri frumoase. Sau când chiar se întâmplă, înseamnă că urmează să se întâmple ceva rău.”

”Tărâmul Zânelor o fi frumos, dar frumusețea lui e ca leșul unui cerb auriu, sub pielea căruia mișună viermii, care sunt gata să scoată capul în orice clipă.”

”Prizonierii sunt ca prunele gogonețe. În cele din urmă se strică.”

”Iubirea nu se dezvoltă bine dacă e hrănită cu suferință.”

”Unii se pricep la flaute sau la pictură. Alții sunt înzestrați pentru dragoste. Talentul meu e pentru război. Singurul lucru care mi-a tulburat vreodată somnul a fost încercarea mea de a nega acest lucru.”

”Mă aplec asupra lui, suficient de aproape cât pentru un sărut. Face ochii mari. Expresia de pe chipul lui e un amestec de panică și dorință. E o senzație amețitoare să ai puterea asupra cuiva. Asupra lui, care nu am crezut niciodată că ar putea simți vreo emoție.”