”Adâncuri sălbatice” de DeSales Harrison (recenzie)

Titlul original: ”The Waters and the Wild”

An aparitie: 2019

Editura: RAO

Număr pagini: 320

Traducere de Graal Soft

”Liniștea lumii lui Daniel Abend, un psihanalist de success din New York, se răsucește cu o sută optzeci de grade atunci când una dintre tinerele lui paciente se sinucide. Moartea fetei, explicate prin depresie și dependență de droguri, devine punctul de plecare al declinului protagonistului. Un șir de scrisori anonime, având ca leitmotiv un poem criptic, îl proiectează în trecut, unde se confruntă cu propriile greșeli pe care trebuie să le plătească. Moartea iubitei din tinerețe, un copil care se încăpățânează să vină pe lume, sfidându-și destinul, un preot bântuit de incertitudinea misiunii sale eclesiatice care, din executor testamentary, devine, fără să vrea, intrumentul unei justiții primare sunt elemente componente ale unei bombe mentale al cărei ceas ticăie în versuri și marchează momentul zero, cel al judecății.

Dacă răzbunarea se servește rece, ce poate fi mai potrivit decât să te folosești de sentimentele de vină ale victimei pentru a forța un deznodământ fatal?

Cercul se închide. Un gest disperat influențează destine, le aruncă într-un vârtej nebun care lasă în urmă, nu un teren neted, ci mormane de întrebări al căror răspuns nu va putea fi găsit niciodată.”

”Adâncuri sălbatice” a fost cu totul și cu totul un altfel de thriller de cum mă așteptam. Atât coperta, cât și titlul mi-au trezit interesul, iar declarația celor de la Daily Mail ”Un thriller psihologic cu puternic impact emoțional” mi-a aprins toate becurile. Așa că am pornit optimistă la drum, mai ales că în luna februarie am mai parcurs ceva thrillere foarte bune.

Psihanalistul Daniel Abend alege să se confeseze la trei ani după sinuciderea unei paciente de-a sale. Moartea acesteia, rezultată în urma dependenței de heroină și a depresiei, trezește la viață amintiri îngropate din trecutul psihanalistului. Confesiunea sa este una dintre cele mai neobișnuite, întrucât alege să se confezeze tocmai preotului care a oficializat ceremonia de înmormântare pentru pacienta sa și nu este oricum, și redactată și expediată prin poștă. Mărturia sa este încărcată de secrete și de minciuni, însă care este rolul părintelui Nelson Spurlock, rămâne să descoperiți voi 😉.

Chiar de la primele pagini mi-am spus că este o carte ciudată, multe mi se păreau că nu se leagă, iar trecerea de la persoana a treia la cea dintâi și tot așa, m-a bulversat complet. Ca să nu mai spun de firul poveștii, că ajunsesem într-un punct, la un moment dat, când nu mai reușeam să deosebesc adevărul de minciună și realitatea de ficțiune. Acțiunea este destul de lentă, ceea ce mi-a îngreunat lectura, aș putea să spun, fiind obișnuită ca în genul thriller să întâlnesc un ritm mai alert, să mă țină în priză. Chiar și așa, nu am abandonat cartea, eram curioasă de final, să văd dacă măcar legăturile ce am reușit să le fac, au vreo legătură și ceea ce credeam eu era real sau nu. Evident că nu mi s-a confirmat nimic și finalul a reușit să mă surpindă, abia la ultimile pagini a prins ceva formă și lectura mea, dar parcă a apărut și acel dinamism ce-l tot căutam. Ce nu am simțit însă, a fost zvâcul ală, care să-mi declanșeze ceva, orice ☹… Tenta psihologică nu a lipsit și chiar se simte, poate puțin prea mult pentru gustul meu în materie de thrillere, însă dacă sunteți fani ai thrillerelor psihologice, găsiți cartea aici.