”Minunea imperfectă” de Andrea De Carlo (recenzie)

Titlul original: ”L’imperfetta maraviglia”

An apariție: 2019

Editura: Rao

Număr pagini: 336

Traducere de Graal Soft

”Este toamnă în Provence. Primele zile reci sunt urmate de altele calde,
care parcă vor să țină vara în loc. Finalul sezonului este marcat de un
ultim eveniment: Bebonkers, o trupă rock populară urmează să susțină un
concert în scop umanitar, cu ocazia celui de-al treilea mariaj al
vocalistului și liderului, Nick Cruickshank. Pregătirile sunt în toi,
totul decurge conform planului, sub privirea circumspectă a viitoarei
mirese.
Milena Migliari, o tânără italiancă, locuiește în Fayence, un orășel din
regiune și are o gelaterie unde realizează înghețate minunate, făcând
din combinarea aromelor ținta și plăcerea vieții ei. A decis demult că
nu o atrag bărbații, așa că are o parteneră cu care pare a avea o
relație solidă. Fără prea mare convingere, la insistențele partenerei
sale, Milena va încerca să aibă un copil, drept care urmează să înceapă
un tratament hormonal. Nick, de asemenea, se întreabă când și de ce a
început să se destrame povestea lui de dragoste…
Așa se face că, timp de trei zile, care, inițial, păreau să confirme
evoluții deja hotărâte, drumul unui star rock englez se încrucișează,
intempestiv, cu cel al unei tinere italiene, și ea o artistă în domeniul
său. Trei zile incredibile care vor schimba destine.”

Coperta a fost primul lucru ce mi-a atras atenția la această carte, cupele de înghețată ilustrate mi-au lăsat apă-n gură și mi-au trezit poftele, atât de sezon estival, cât și de înghețată mega bună de la gelateria mea preferată din oraș. Doar uitându-mă la copertă, am bănuit că va fi o lectură savuroasă și așa a fost atunci când am avut parte de pasaje unde îmi erau descrise aromele de înghețată, combinațiile alese, total nepotrivite, dar care se legau atât de perfect…acele pasaje mi-au răsfățat papilele gustative și aș fi făcut orice pentru o linguriță din acele arome. Dar cam aici a rămas savoarea, în rest, a fost o lectură simpatică, perfectă pentru vară, și am să vă spun de ce am simțit-o așa.

Nick Cruickshank este solistul unei trupe rock, pe punctul de a se căsători cu actuala sa logodnică. A mai fost căsătorit de două ori, căsnicii în urma cărora au rezultat cinci copii, dar care au fost soldate eșecului. A dus o viață destul de dificilă, neîmplinită, a căzut pradă alcoolului și în patima drogurilor, desfârările nu au lipsit nici ele…ce să mai, a dus o adevărată viață de rockstar. Însă a ales să-și facă ordine în viață și să-și trăiască restul zilelor într-un mod cât mai sănătos posibil. Iar viitoarea sa soție pare opțiunea cea mai potrivită pentru un nou început, dar în nebunia pregătirilor pentru nuntă, Nick începe să aibă îndoieli. Milena Migliari este o tânără italiancă, ce locuiește împreună cu partenera sa în Fayence și deține o gelaterie. Este foarte inventivă când vine vorba de aromele înghețatelor și foarte rar dă greș în a combina ingredientele acestora. Această afacere îi aduce una dintre cele mai mari bucurii și nu se vede făcând altceva, zâmbetele persoanelor care îi gustă înghețata îi încălzesc sufletul. La insistențele partenerei sale Viviene, urmează un tratament hormonal pentru a avea un copil, deși nu este prea convinsă de această decizie. Se găsește prinsă într-o relație posesivă, fără a fi observat acest lucru până acum. Cum se încrucișează drumurile celor două personaje, rămâne să aflați voi, cartea o găsiți pe site-ul celor de la Rao aici 😊.

Am reușit să o parcurg în câteva ore, se citește relativ ușor, are un limbaj simplu și cursiv, deși are și foarte multe descrieri (știți bine că eu nu sunt deloc fana descrierilor folosite la refuz…), dar cred că înghețata m-a ajutat să o parcurg atât de repede și să-mi doresc să ajung la final. Iar finalul…m-a lăsat cu un mare semn de întrebare și nu știu exact ce să cred…au fost prea puține zilele în care s-a desfășurat acțiunea – de miercuri până sâmbătă – însă au fost intense, vreau să-mi imaginez finalul așa cum îmi place mie cel mai mult, cum…nu am să vă mărturisesc… Nu am simțit acel zvâc în privința cărții, să mă facă s-o simt așa cum trebuie, poate și pentru că este prima carte ce o citesc de la autorul Andrea de Carlo și nu sunt obișnuită cu scrierea acestuia sau nu știu…nu pot să spun că ma dat pe spate cartea, dar nici că nu mi-a plăcut, s-a situat undeva la mijloc.

”Minunea imperfectă” a fost o lectură drăguță, atât datorită conținutul, cât și a mesajului transmis: poți să îți alegi viața înainte să alegi cu cine vrei să o împarți. Povestea împletește armonios psihologia cu motivarea personală, dar și romantismul cu umorul, iar deciziile pe care sunt nevoiți să le ia atât Nick, cât și Milena, le cam pun bețe în roate și îi determină să aibă îndoieli cu privire la alegerile făcute de-a lungul timpului. Doi oameni diferiți ce se văd puși în fața unui nou destin, care se întâlnesc din pură întâmplare și realizează că până în prezent au fost neînțeleși.

”Faptul că nu are niciun defect nu este deloc niciun merit! Să nu ai niciun defect este cel mai mare defect! Înseamnă că nu ai niciun caracter, niciun element care că îi meargă cuiva la suflet!”

”Detest bărbații pentru că sunt limitați. Pentru că sunt previzibili. Pentru că sunt chiar urâți.”

”Este ca si cum fiecare mângâiere ar fi perceptibilă în același fel atât de către cel care mângăie, cât și de către cel care este mângăiat; ca și cum nu ar fi despărțiți, ca și cum cele două părți ale lor s-ar reuni într-un întreg în care își păstrează polaritatea opusă.”

”Este ca atunci când te îndrăgostești: nu o poți decide rațional, punând la un loc parametrii în baza cărora ți-ar plăcea de cineva. Se întâmplă sau nu. Și odată ce se întâmplă, există vreo modalitate de-a o face să dureze? Și când se sfârșește, ce faci? Te pui să repeți gesturile de când te-ai indrăgostit? Te întorci în aceleași locuri? Repeți aceleași lucruri pe care le spuneai la început? Te îmbraci la fel? Sperând că magia să se repete? Chiar dacă știi foarte bine că nu se va întâmpla așa?”