”Drum în noapte” de Kristin Hannah (recenzie)

  • Titlul original: Night Road
  • Data apariție: 2019
  • Editura: Litera
  • Colectia: Blue Moon
  • Număr pagini: 400

”Timp de optsprezece ani, Jude Farraday a pus nevoile copiilor ei mai presus de propriile interese și aspirații. Gemenii ei, Mia și Zach, sunt niște adolescenți sclipitori și fericiți. Când Lexi Baill se mută în comunitatea lor mică și unită, Jude o primește cu cea mai mare bunăvoință. Lexi, un copil crescut în orfelinate și familii adoptive, devine în scurt timp cea mai bună prietenă a Miei. Apoi Lexi și Zach se îndrăgostesc și cei trei devin inseparabili. Totul e minunat până când, într-o noapte de vară, în ultimul lor an de liceu, o decizie proastă le schimbă în mod tragic destinele.

Narat alternativ, din dublă perspectivă – a lui Jude Farraday și a lui Lexi Baill –, Drum în noapte ridică întrebări asupra maternității, asupra tulburărilor și insecurității perioadei de adolescență, asupra rezilienței și curajului de a ierta.”

Kristin Hannah a devenit una dintre autoarele mele preferate încă de la prima ”întâlnire” cu ea, când am citit ”Privighetoarea” (găsiți o recenzie aici, fiind una dintre primele mele recenzii). După aceea, am mai citit ”Un nou început” (despre care am scris aici) și ”Aleea cu licurici”. De fiecare dată a reușit să mă lase fără cuvinte. Îmi doresc să-i citesc toate cărțile cu timpul, dar până atunci m-am delectat cu una dintre cele mai noi apariții ale sale la Editura Litera, căreia îi mulțumesc din suflet pentru acest exemplar.

”Drum în noapte” este genul de carte care îți rupe sufletul în milioane de bucățele și apoi ia fiecare bucățică în parte și o lipește la loc, cu grijă, însă nu vei mai fi niciodată la fel după ce o vei citi. Viața este atât de frumoasă și atât de dureroasă, în același timp… Asemenea este și cartea lui Kristin Hannah. Ne arată partea frumoasă a adolescenței, cu prietenii srânse și iubiri de neuitat, dar și partea urâtă, cu inimi frânte, alcool și droguri. Ne prezintă în antiteză viața lui Lexi, care a avut o mamă dependentă de droguri și constant absentă și care a crescut în orfelinat și la diferite familii adoptive, și viața gemenilor Mia și Zach, crescuți de o mamă – elicopter, mereu prezentă și foarte îngrijorată de pericolele care pândesc în adolescență. Viețile lor sunt atât de diferite, dar în același timp atât de asemănătoare, ceea ce face ca cei trei să devină de nedespărțit. Și aici mă opresc cu detaliile despre acțiunea cărții, căci nu-mi doresc să stric din farmecul unei asemenea lecturi. Trebuie citită cu sufletul și simțită până în măduva oaselor!

”Drum în noapte” este o adevărată lecție de viață pentru oricine o va citi. Este o carte despre alegeri și cum să trăiești cu consecințele a ceea ce ai făcut sau nu ai făcut, despre părinți (în special mame) elicopter, mereu prezente și îngrijorate de pericolele adolescenței, dar și despre părinți absenți și nepăsători, despre adolescență cu bune și cu rele, despre consumul alcool sau droguri și conducerea în stare de ebrietate. O carte despre iubire, familie, prietenie, greșeli și pierderi, dar și despre puterea iertării (în special a iertării de sine).

”Era ceea ce învățase în ultimile săptămâni. În marea aceea de tristețe, existau insule de grație divină, momente în timp când îți puteai aminti de ceea ce rămânea în loc de tot ceea ce se pierduse. Se ridică în picioare și lăsă baloanele să se înalțe spre cer.”

”Cel mai mult, învățase că existau dureri care pur și simplu nu puteau fi nici tratate, nici ignorate și nici vindecate.”

”Într-un final, a încetat să mai spere că se va simți vreodată mai bine, si abia atunci a găsit un mod de a trăi. Nu-și putea controla mâhnirea sau viața ei și, de fapt, mai nimic (asta știe bine acum), dar își putea controla emoțiile. Era atentă. Prevăzătoare. Fragilă. Mai ales asta. Era ca un vas antic de porțelan care fusese spart și reparat cu mare migală. Fiecare cicatrice era vizibilă de aproape și nu puteai umbla cu acest obiect decât cu mare delicatețe. Dar de la distanță, de la celălalt capăt al camerei, în lumina potrivită, arăta întreg.”

”Când toată lumea intra în panică și începea să alerge în toate direcțiile, de teama ploii, eu mă linișteam. Nu conta cât eram de udă și nici nu simțeam frigul. Îmi plăcea să mă plimb prin ploaie. Nimic nu era mai frumos. Iar când tuna și fulgera îmi imaginam că toți cei care erau acolo sus își făceau simțită prezența.”