“Cum eram cândva” de Amber Smith (recenzie)

• Autor: Amber Smith
• Editura: GRUPUL EDITORIAL ART
• Colectie: Youngart
• Nr. pagini: 360
• Titlu Original: The Way I Used to Be
• Traducator: Ioana Filat

“Lumea lui Eden, o fată timidă și liniștită, se învârte în jurul familiei, a clarinetului și a micului ei grup de prieteni. Până într-o noapte, când, în siguranța propriei case și la adăpostul propiului pat, este violată. Pentru Eden nimic nu va mai fi la fel. Va ajunge să urăsca tot ce a iubit vreodată. Toate acele lucruri pe care le știa dintotdeauna ca fiind adevărate se transformă brusc în niște minciuni. Eden nu se poate întorce în timp ca să schimbe acea noapte, dar poate schimba ce se întâmplă în continuare.

Acest roman îndrăznet, care măsoară cicatricile adânci lăsate de un eveniment traumatic, vorbește totodată despre dezamăgirile, durerile și inevitabilele schimbări ale adolescenței, din prisma unei fete care învață să-și asume incredibila forță de care nu se știa capabilă.”

Am vrut să citesc ”Cum eram cândva” încă de când am văzut că a citit-o Lori, și mai ales când am văzut ce impact a avut asupra ei. Drept urmare, cartea a ajuns și pe wishlist-ul meu, doar că nu i-am dat acordat niciodată prioritate, și chiar ajunsesem să uit de ea. Apoi mi-a fost dăruită de către cei de la Youngart, cărora le mulțumesc din suflet (cartea o găsiți aici). Am început-o la sfârșitul lui decembrie și am terminat-o abia în prima săptămână din ianuarie, nu pentru că s-ar citi greu (dimpotrivă, se citește foarte ușor), ci pentru că nu prea am avut timp de ea și, pe alocuri, m-au iritat animite acțiuni ale personajelor.

Știam deja că subiectul abordat este unul dur și că îmi va fi greu să diger unele informații, dar nu mă așteptam să primesc atâția pumni, unul după altul. Eden este victima unui viol care îi răpește inocența și copilăria și îi schimbă în mod radical (și negativ) toată viața. Ea era un simplu copil, cuminte, timid și ascultător, pasionat de muzică și de lectură și înconjurat doar de câțiva prieteni. Nu se aștepta nicicând ca viața să îi fie total dată peste cap, în siguranța propriului pat și de către cineva în care avea încredere. Actul în sine m-a durat mult, doar câteva minute, însă consecințele acelui act se vor resimți și peste ani de azi, și peste o viață întreagă. Ce mi se pare cel mai trist și nedrept este faptul că există în lume o mulțime de cazuri în care fete și femei sunt violate de niște monștri (altfel nu am cum să-i numesc) și cărora le este teamă sau rișine să povestească cuiva ceea ce li s-a întâmplat și să se lase ajutate. A povesti cuiva nu va șterge ceea ce li s-a întâmplat și nici nu va vindeca rănile provocate, însă va pedepsi violatorul și acesta nu va mai putea ”acționa” asupra unei noi victime. A povesti cuiva poate însemna o viață salvată sau chiar mai multe. A povesti cuiva va oferi curaj și altor victime de a povesti ce li s-a întâmplat.

Reacțile persoanelor care au trecut prin așa ceva sunt multe, acestea fiind diferite de la caz la caz, în funcție de personalitatea victimei și de mediul social și familial în care aceasta trăiește. Mi-a fost foarte greu să concep cum niciun membru al familiei și nici cea mai bună prietenă a lui Eden nu a încercat să alfe ceea ce i s-a întâmplat, căci aceasta a devenit peste noapte o altă persoană, iar comportamentul și obiceiurile ei au devenit, cu trecerea timpului, alarmant de greșite și nocive, atât pentru ea, cât și pentru cei din jurul ei. Probabil o veți judeca pentru viața depravată pe care ajunge să o trăiască (și eu am făcut-o), însă doar ajungând la finalul cărții veți înțelege… Finalul a fost pentru mine ca un duș cu apă rece, trezindu-mă la realitate și arătându-mi multe lucruri pe care n-am fost capabilă să le observ sau să le înțeleg pe parcursul lecturii.

Nu pot spune că am fost dată pe spate de stilul de scriere al autoarei, ba chiar am avut câteva probleme cu dialogurile mult prea seci și lipsite de esență dintre personaje, însă cartea merită citită pentru subiectul abordat și pentru mesajul transmis, fiind totodată și un semnal de alarmă pentru cei care au trecut, din păcate, prin așa ceva și le este teamă și rușine să povestească cuiva ceea ce li s-a întâmplat.