”Tu” de Caroline Kepnes (recenzie)

Titlul original: ”You”

Data apariției: 2019

Editura: Herg Benet

Colecție: Passport

Număr de pagini: 464

Traducere de Anca Zaharia

”Atunci când o tânără și frumoasă scriitoare aspirantă intră în librăria din New York în care lucrează Joe Goldberg, el face ceea ce ar face oricine în situația lui: îi caută pe Google numele pe care l-a aflat de pe cartea de credit.

Este doar o singură Guinevere Beck în întreaga metropolă. Ea are un profil public de Facebook și postează pe Twitter neîncetat, dezvăluindu-i lui Joe tot ce ar avea nevoie să știe: se recomandă pur și simplu Beck, pentru prietenii ei, a urmat cursurile la Universitatea Brown, locuiește pe Bank Street și va fi la un bar din Brooklyn diseară – locul perfect pentru o întâlnire “întâmplătoare”.

Pe măsură ce Joe capătă în mod invizibil și obsesiv controlul asupra vieții lui Beck, el orchestrează o serie de evenimente pentru a se asigura că Beck nimerește în brațele lui primitoare. Trecând de la statutul de hărțuitor din umbră la cel de iubit oficial, Joe se transformă în bărbatul visurilor lui Beck, totul în timp ce, pe tăcute, înlătură orice obstacol care i-ar putea sta în cale. Chiar dacă asta ar însemna să ucidă.”

Cartea ”Tu” am văzut-o pe bookstagram din ce în ce mai des și majoritatea conturilor o lăudau, așa că am trecut-o pe wishlist. După ceva timp, mi-a ajuns la urechi că s-a făcut și serial după carte, așa că am urcat-o pe wishlist, însă cu ajutorul celor de la Editura Herg Benet am reușit să o tai de pe wishlist și să o includ în bibliotecă. Dacă nici voi nu o aveți încă în bibliotecă, o găsiți aici, este ediția de film și este de-a dreptul hipnotizantă coperta, mai bine spus, privirea actorului ce-l joacă pe Joe…

Încă de la primele pagini am realizat că Joe este bolnav de-a binelea, mansarda sa avea nevoie de lucrări serioase…cât de sănător să fii încâ să ajungi să hărțuiești, din umbră, o persoană, să-i invadezi intimitatea, mai bine spus violat intimitatea, să mănuiești în așa fel căile destinului pentru a te întâlni cu ființa iubită? Băi, băiatule, revino-ți, nu e deloc ok ce faci tu. Și ce mi s-a părut se-a dreptul șocant este că lui i se părea perfect normal ceea ce făcea, hărțuirea era total firească. Pe bune? Nu e normal deloc…așa nebun și cu țigle lipsă pe casă, era inteligent, m-a surprins cu mintea sa și aici a câștigat puncte. Având în vedere gândurile sale bolnave, aveau și un pic de luciditate, m-a prins psihopatul ăsta, sincer vă spun…

În schimb Beck, deși am îndrăgit-o la început, pe parcurs a început să mă calce pe bătături și să mă irite maxim. Îmi era clar că are și ea ceva probleme la tărtăcuță, era obsesivă asemeni lui Joe și nu voia să recunoască în niciun fel, evident…doar nu ești capabil să recunoști când ai probleme, trebuie să-ți confirme ceilalți că nu ești ok. Era dependentă de social media, nu putea rezista fără să dea un tweet și așa alimenta ”iubirea” lui Koe, era foarte prezivibilă. Fetițo, mai trăiește și tu! Ajunsesem la concluzia că tot ce i se întâmplă și-o face cu propria mână, este singura vinovată… Mă irita nehotărârea ei, ba așa, ba pe dincolo, gândurile sale erau mereu într-o contradicție continuă, mereu făcea ceea ce nu trebuia…draga mea, tu ai căutat-o și cine caută, găsește…începusem să am gânduri care este mai bolnav dintre cei doi, Joe sau Beck?

Povestea lor este una haotică, fiind relatată din perspectiva lui Joe, clar el are ceva probleme la mansardă, mărturisile lui mă băgau în ceață de multe ori, aveam impresia că nu este absolut deloc coerent în ceea ce spune și se gândește, însă mi se făcuse și milă de el într-un anumit punct și am ajuns să-l compătimesc. Fără doar și poate iubirea sa era complet bolnavă și ajunsese să facă anumite gesturi șocante doar pentru a obține iubirea lui Beck, sperând că așa va ajunge în brațele sale. Nu a fost nimic sănătos la această carte și tocmai această nebunie m-a prins, am citit-o cu sufletul la gură, captivată de la prima până la ultima pagină, mă luase și cu paranoia la un moment dat și am ajuns să cred că astfel de oameni există și în viața reală…să te ferească Sfântul de asemenea ființe…

”Tu” has given me the creeps, no doubt about that și sunt foarte curioasă de volumul doi. M-a suprins într-un mod plăcut și-și cam merită laudele, deși am auzit și păreri negative. Gusturile cititorilor sunt diferite, această carte clar este ciudată și interesantă și hipnotizantă și bolnavă, toate acestea o fac să fie un thriller și mai captivant. iar acum, că tot am finalizat de citit primul volum, aș putea să urmăresc și primul sezon al serialului, însă cred că mai aștept până voi citi și volumul doi, sper să fie cât mai curând posibil 😊.

”Dobitorii sunt mereu intrigați când ordinea universului este restabilită, când li se cere socoteală pentru modul lor de a fi: laș, arogant, lipsit de iubire.”

”Minciunile nu pavează calea spre fericire. Dacă nu începi cu iubire nebună – nebună, atunci nu ai șanse la relație pe termen lung. Iubirea e un maraton, nu un sprint.”

”Nu îți e frică de mine, de nimeni. Bărbații te iubesc. Și tu știi asta. Niciun bărbat nu poate fi șoarele din casa ta pentru că vei avea pe cineva – un angajat sexy dintr-o librărie, un prihilog excitat, o lesbiană nedeclarată bogată. În cușcă te simți iubită, nu captivă. Exact ca mine.”