”Slujba de la miezul nopții” de Sierra Simone (recenzie)

Titlul original: ”Midnight Mass”

An apariție: 2019

Editura: Bookzone

Număr pagini: 160

Traducere de Iulia Dromereschi

”Ai savurat gustul păcătos al iubirii interzise dintre Tyler și Poppy? Ai rămas cu poftă și dorință să descoperi mai mult? Așteptarea a luat sfârșit! Sierra Simone revine în forță cu al doilea volum, ce continuă ‘Confesiunea unui preot’, în același stil unic și plin de… viață!

‘Slujba de la miezul nopții’ îi surprinde pe protagoniști la 3 ani după căsătorie, 3 ani de când Tyler a renunțat la sutană în favoarea persoanei iubite. Însă această alegere l-a costat mai mult decât se aștepta. Tyler este acum într-un plin proces de introspecție, simțind că sensul vieții i-a scăpat printre degete. E măcinat de gânduri și de îndoieli, dar și de gelozie. Petrece mai mult timp cu lucrarea de disertație decât cu Poppy, iar ea muncește mai mult cu Anton decât stă cu el. Să fie un triunghi amoros? Are într-adevăr motive Tyler să o bănuiască pe Poppy?

Descoperă în ‘Slujba de la miezul nopții’ cum se transformă viața celor doi după căsătorie. Promitem o lectură cel puțin la fel de incitantă și de fierbinte precum ‘Confesiunea unui preot’. Și ce mai promitem: un carusel de emoții și de senzații tari!

”Slujba de la miezul nopții” a fost una dintre cărțile surpriză primite de Crăciun de la Bookzone și am fost extrem de bucuroasă, îmi doream foarte mult cartea, întrucât primul volum l-am citit pe nerăsuflate și eram mega curioasă de cum a evoluat relația dintre Tyler și Poppy. Cartea o găsiți pe site-ul editurii aici 😊. Am citit cartea în câteva ore, nu m-am așteptat să fie atât de subțirică, având în vedere că primul volum a avut 350 de pagini. Mi-a fost dor de cei doi, i-am îndrăgit mult de la început, pasiunea și erotismul lor. Deși a fost subțire, nu a dus lipsă de erotism, însă eu am fost puțin dezamăgită că nu mi-a plăcut la fel de mult ca și ”Confesiunea unui preot” ☹. Nu știu exact la ce mă așteptam, dar nici nu pot să spun că nu mi-a plăcut, s-a situat undeva la mijloc.

Suprinderea m-a lovit când am realizat că Tyler avea ceva dubii în privința alegerii făcute și cumva m-a ofticat treaba asta, îmi venea să-l agăț într-un cui și să am o discuție serioasă cu el. Îmi era greu să cred că după toate sentimentele trăite în ”Confesiunea unui preot” și după trei ani de căsătorie cu Poppy să mai aibă dubii…bă, băiatule…Ajunsesem să cred că îi plăcea să-și asume riscuri și și-a permis să trăiască o iubire interzisă, ca mai apoi să se răzgândească… Am apreciat-o pe Poppy pentru hotărârea de care a dat dovadă, de a-și îndeplini visele și ca totul să fie bine, a putut să se rupă de tot și toate când simțea că se află într-un moment de cumpănă. Am avut parte și de un moment mult mai sensibil și emoționant ce mi-a frânt inima și știam că din acel punct lucrurile se vor schimba. Dacă s-au schimbat sau nu, rămâne să aflați voi 😉.

Concluzia mea este, că se putea și fără continuarea aceasta sau să fi fost o continuare mult mai consistentă, să cuprindă mult mai multe pagini, să fie mai dezvoltată, la final eu chiar am căutat pagini, nu mă așteptam să se termine așa curând. Parcă totul s-a întâmplat pe repede – înainte, de aici și oscilarea mea între plăcut și displăcut.

”Dintre toate stafiile care mă bântuie, preotul este cel care se ține mereu după mine, care mă bântuie din zori până la căderea serii. Preotul îmi amintește de păcatele mele, de tot ce am lăsat în urmă, de fiecare părticică de viață laică: plată, lipsită de culoare și meschină.”

”Firește că știu, la nivel rațional, că viața înseamnă ispășire. Că păcatul și iertarea nu sunt o economie de schimb, în care poți plăti suma x de vină sau de sacrificiu pentru cantitatea y de păcat.”

”O persoană este o colecție de lucruri mărunte, de momente invizibile, de sentimente prea vagi să nu fie ascunse.”