”Block 46” de Johana Gustawsson (recenzie)

Titlul original: ”Block 46”

An publicație: 2019

Editura: TRITONIC

Număr pagini: 332

Traducător: Claudia Dionise

„Falkenberg, Suedia. Comisarul Bergström descoperă cadavrul unei femei mutilat oribil. Londra. Profilerul Emily Roy investighează o serie de crime ale unor copii, care prezintă aceleași leziuni ca victima suedeză: traheea secționată, ochii enucleați și un misterios Y gravat pe braț. În Suedia, Emily se întâlnește cu o veche cunoștință: Alexis Castells, un scriitor fermecător, specializat în criminali în serie. Împreună, aceste două personalități discordante, se îmbarcă într-o vânătoare care îi va conduce spre atrocitățile lagărului Buchenwald din 1944.”

S-a declanșat o adevărată nebunie în comunitatea bookstagramului cu această carte, iar după ce draga mea Roxana (se pare că ea e de vină pentru tot…) mi-a spus că a citit-o și ce impact a avut asupra ei (recenzia scrisă de ea o găsiți aici), trebuia să fac o magie să o citesc și eu (ca de obicei, nu se poate altfel, sunt și eu ca musca-n ciorbă…). Magia s-a realizat cu ajutorul celor de la Tritonic Books, cărora țin să le mulțumesc pentru acest exemplar și pentru oportunitatea de a citit acest thriller excepțional 😊. Voi găsiți cartea pe site-ul lor aici 😊 (merită, așa că nu stați prea mult pe gânduri 😉).

Începutul volumul m-a cam băgat puțin în sperieți, dar și în ceață, cel puțin primele pagini. Eram ceva de genul: ”Da’ ce-i aici? Că nu pricep nimic 😐…” și imediat am apelat la consultanta mea Roxana, evident, care mi-a răspuns: ”Citește acolo, că se leagă pe parcurs…”. Așa că, am continuat cu lectura și s-a făcut lumină…dar ce lumină, că mă dureau atât ochii de ce citeam, dar și sufletul de ce simțeam. M-a luat pe nepregătite această carte și nu mă așteptam absolut deloc să mă lovească așa din plin.

Scriitura Johanei Gustawsson mi-a amintit de volumele lui Stefan Ahnhem, iar când am dat de detaliile macabre eram ferm convinsă că, deși voi fi oripilată, acest roman va fi unul dintre favoritele mele. Nordicii au un stil aparte de a scrie, te si cutremură, dar în același timp te prind în mrejele poveștii în așa fel încât nu poți renunța nicicum la a duce cartea la bun sfârșit. Nu știu ce mănâncă scriitori ăștia nordici, dar să mai mănânce, se pare că le alimentează creierul într-un mod de ne dau nouă daună…

”Block 46” leagă o poveste cu impact și ne prinde în dezlegarea misterului ce sta în spatele asasinatelor din Marea Britanie și Suedia. Soluționarea acestor asasinate cad în sarcina a două femei, Emily Roy, un profiler de la Scotland Yard și a sa prietenă, Alexis Castells, o scriitoare franceză de true crime. Cele două formează un duo memorabil și se completează cum nu se poate mai bine. A fost o reală încântare să le urmăresc în acțiune, modul cum analizau dovezile, dând dovadă de o tărie extraordinară. Eu, ca femeie, nu aș fi avut puterea și nici stomacul pentru o asemenea anchetă…

Avansând cu lectura, am descoperit că acele crime aveau legătură cu lagărul de concentrare de la Buchenwald între anii 1944 și 1945, iar de atunci lectura a fost cu noduri în gât din cauza detaliilor. M-a durut sufletul, la propriu, și așa o furie m-a străbătut în acele momente, vai…îmi venea să le aplic același tratament, însă în realitate chiar nu aș fi fost capabilă, cel mai propabil m-ar fi luat cu leșin instant. Nu este prima carte ce o citesc și are ca subiect lagărele de concentrare, până acum ar fi trebuit să mă obișnuiesc, însă cu fiecare carte parcursă ce atinge acest subiect, sunt tot mai îngrozită de ce au fost capabile acele persoane, ce impact au avut acțiunile lor asupra deținuților și cum îți schimbă viața un asemenea eveniment.

”Block 46” este genul de carte care te oripilează și te captivează în același timp, te prinde în firul poveștii și nu-ți mai dă drumul decât abia la final, când tu deja ești dat peste cap complet. Este o carte cu impact și-și merită laudele cu vârf și îndesat, un volum exceptional pentru o serie ce se anunță a face valuri. Mi-a dat daună totală și mă declar fană a Johanei Gustawsson, aștept cu nerăbdare volumul doi, așa că, Tritonic Books, nu ne lăsați să așteptăm prea mult!

”Aleile, acel block, latrinele, SS-iștii, oriunde îți aruncai privirea, Buchenwald emana moarte. Dar încăperea asta, dpar ea singură, întruchipa întreaga teroare a lagărului; acel punct final inevitabil spre care o turmă de bărbați, femei și copii înfometați și suferinzi avansau în timp ce se gândeau doar la următorul pas, la umătorul minut, ca să nu se afunde de tot în nebunie.”

”Țara mea e putredă până în măduva oaselor. Cum explici acest lagăr? Acest inferm pe pământ? Organizat până în punctul în care cineva a calculat înălțimea tavanului de la pivniță ca să ia oamenii de acolo ca pe niște bucăți de carne? Până în punctul în care alții au creat cuptoare capabile să ardă trei corpuri deodată? Hitler nu e singur în demența lui hegemonică și de expansiune a rasei ariene; mulți, foarte mulți germani l-au urmat și-au contribuit la asta.”

”Curiozitatea mea poate părea bolnăvicioasă, dar e un pansament pentru sufeință. Chiar sunt o ființă umană de primă clasă: mă bălăcesc în suferința altora ca s-o uit pe a mea.”

”Ucigașii în serie n-au motiv. Motivația lor e pur psihologică. Omoară pentru că simt nevoia, dar nu știu de ce. Problema cu sociopații e că nu le putem decripta comportamentul cum am face cu o persoană obișnuită. Totul e distorsionat, pentru că totul se petrece prin prisma unei fantezii. E vorba în general despre indivizi manipulatori, narcisiști și egocentrici.”

”O privire înfierbântată care-i mângăia deja tot corpul. Surpriza, care o paraliză o secundă, se evaporă când buzele lui se apropiară de ale sale. Se topi și se rușină în același timp, ca și cum s-ar fi îndreptat soarele către corpul ei amorțit de frig.”

”Trebuie să te gândești la această contagiune afectivă ca la o boală. Ca un cancer. Să supraviețuiești unui lagăr de concentrare este un lucru incredibil. Doar se vorbește despre barbaria din lagărele naziste, însă numai supraviețuitorii știu ce fel de terori există în spatele cuvintelor. Ca să supraviețuiască, acești deportați au trebuit să-și supună corpul și mintea, alții ar spune chiar sufletul, la torture inhumane. Acest tranfer emotional ar putea fi un mecanism de apărare.”