„Fata cu palton albastru” de Monica Hesse (recenzie)

• Titlul original: “Girl in the Blue Coat”
• An publicaţie: 2018
• Editura: Youngart
• Număr pagini: 296
• Traducere: Virgil Stanciu

“Amsterdam, 1943. Hanneke procură și livrează mărfuri de pe piața neagră, le ascunde părinților îngrijorați adevărata natură a ocupației sale și-n fiecare clipă e cu gândul la iubitul ei ucis pe front când nemții au invadat țara.

După o livrare obișnuită, o clientă îi cere ajutorul. Așteptându-se ca doamna Janssen s-o roage să obțină carne sau cafea veritabilă, Hanneke este șocată să audă că i se cere să găsească o adolescentă evreică evaporată ca prin farmec din cămăruța unde bătrâna doamnă o ascundea. Inițial, Hanneke nu vrea să se implice într-o misiune atât de periculoasă, dar este atrasă curând într-un păienjeniș de mistere și de descoperiri uimitoare care o conduc în interiorul Rezistenței, îi deschid ochii în fața mașinăriei de război naziste și o obligă să acționeze.”

„Fata cu paltonul albastru” se afla pe wishlistul meu de foarte mult timp, fiindu-mi recomandată de multe persoane din comunitatea mea de bookstagram. Mare mi-a fost bucuria când am primit-o de la prietenii de la Youngart si Editura Art, cărora le mulţumesc din suflet. Cartea o găsiţi pe site-ul lor aici. Deşi se încadrează în categoria young adult, eu o recomand cu drag şi celor care au depăşit perioada adolescenţei şi sunt pasionaţi de ficţiune istorică. Autoarea ne prezintă o poveste captivantă şi emoţionantă pornind de la fapte istorice reale, în jurul cărora a ţesut ficţiune, reuşind astfel să imprime veridicitate şi autenticitate romanului ei. Trebuie să vă menţionez că această carte crează dependenţă…eu am citit-o într-o singură zi, nereuşind să o mai las din mână. Are şi avantajul de a se citi extrem de uşor, deoarece limbajul folosit este unul simplu şi fluid, ceea ce face ca paginile să curgă de la sine.

În Amsterdamul ocupat de nazişti, facem cunoştinţă cu Hanneke, o tânără olandeză care îşi riscă zi de zi viaţa pentru a asigura traiul ei şi al familiei, lucrând pe piaţa neagră şi vânzând lucruri greu de găsit celor care au suficienţi bani pentru a cumpăra. Şi totuşi, cel mai mare risc pe care şi-l asumă vine în ziua în care o clientă o angajează să găsescă o fată care a dispărut ca prin minune din pivniţă. O fată evreică, o fată cu palton albastru, o fată pe nume Mirjam…cam aici se rezumă informaţiile pe care Hanneke le are despre cea pe care trebuie să o găsească. Această misiune o face pe Hanneke să ajungă în miezul Rezistenţei, unde cunoaşte alţi tineri curajoşi, care îşi asumă, zi de zi, riscuri imense pentru a se întâlni şi a planifica operaţiuni de salvare a evreilor, în special a copiilor, care sunt daţi în secret spre adopţie. Dacă va reuşi Hanneke să o găsească pe misterioasa fată cu palton albastru, vă învit să citiţi şi să descoperiţi.

Mare mi-a fost uimirea când am aflat că acea organizaţie de studenţi chiar a existat. Am aflat din nota autoarei că a purtat numele de ASG (grupul de studenţi din Amsterdam), iar prin intermediul acestuia, o mulţime de copii evrei aflaţi în creşa de peste drum de Schouwburg (unul dintre locurile unde ajungeau evrei înainte de a fi deportaţi) au fost daţi spre adopţie unor familii „normale”. Alt lucru curajos pe care acest grup de studenţi îl făcea, consta în folosirea cartelelor pentru alimente ale celor decedaţi, ajutându-i astfel pe cei care nu-şi puteau procura hrana. De asemenea, mi-a fost adusă la cunoştinţă şi existenţa „Camerei subterane din 1944”, formată din fotografi profesionişti care şi-au riscat vieţile pentru a face pe ascuns fotografii care să surpindă ororile care au avut loc sub ocupaţie nazistă. Documentarea pe care Monica Hesse a făcut-o se resimte în toate paginile acestei cărţi şi nu pot decât să o respect şi să o felicit pentru munca depusă.

„Fata cu palton albastru” este o poveste foarte bine scrisă şi documentată, cu personaje puternice şi curajoase, care îşi riscă viaţa zi de zi. O poveste despre lupta pentru supravieţuire, despre păstrarea umanităţii pe vreme de război, despre curaj, iubire pierdută, prietenie, dar şi despre trădare.

„Războiul ăsta este ca un concurs între ei şi noi: câţi oameni putem salva înainte să-i înhaţe naziştii.”

„Suferinţa ei este calmă şi demnă, ceea ce înrăutăţeşte întrucâtva situaţia. Cred c-ar fi fost mai uşor dacă şi-ar fi dat drumul complet, ca mine aseară, când Ollie a trebuit să mă târască acasă, fiindcă nici nu eram în stare să gândesc. Dar doamna Janssen jeleşte ca un om cu experienţă în astfel de lucruri, ca cineva obişnuit să piardă oameni.”

„Însă uneori ignor adevărul adevărat, pentru că e mai uşor să pretind că iau deciziile din motive raţionale. E mai uşor să mă prefac că am de ales.”

„Aşa am aflat că a fi curajos este uneori lucrul cel mai periculos, ca o înşiruire de folosit cu zgârcenie.”

„Câte scenarii n-am născocit ca să mă conving că Bas n-a murit singur! Dar când soseşte clipa, fiecare moare singur.”

„Iată cum stau lucrurile cu suferinţa mea psihică: e ca o cameră în dezordine dintr-o casă aflată în pană de curent. Durerea legată de Bas este întunericul. E lucrul din casă pe care-l percepi imediat ca fiind malefic. Pe care-l observi instantaneu. El acoperă totul. Dar, dacă-ai putea aprinde lumina, ai constata că multe alte lucruri sunt în neregulă în încăpere. Farfuriile sunt murdare. În chiuvetă e mucegai. Covoraşul stă strâmb.”