„Trecutul e tot ce mi-ai lăsat” de Adam Silvera (recenzie)

Titlul original: „History Is All You Left Me”

An publicaţie: 2018

Editura: Youngart

Număr pagini: 376

Traducător: Andrei Dósa

“Cum te împaci cu moartea celui mai bun prieten al tău, care e, totodată, și prima ta dragoste? Reiei în minte, într-o buclă, toate momentele petrecute împreună, analizezi totul, faci mici obsesii, te refugiezi în gesturi distructive, încerci să înțelegi.

‘Trecutul e tot ce mi-ai lăsat’ îi oferă unui adolescent eliberarea – de prima iubire, de durerea pierderii unui om drag, de compulsii -, dăruindu-i, în schimb, afecțiune.”

 „Trecutul e tot ce mi-ai lăsat” este prima carte ce o citesc de la autorul Adam Silvera şi m-am îndrăgostit de la prima pagină de stilul de scriere. Am auzit foarte multe despre acest roman, atât păreri pozitive, cât şi negative, însă din punctul meu de vedere, este un roman încărcat de emoţie, ce-ţi reaminteşte de fiorii primei iubiri, dar care cuprinde şi multă suferinţă. Este a patra carte cu subiect LBGT pe care am citit-o până în prezent şi sigur nu va fii ultima, întrucât este un subiect care mă atrage foarte mult, spre surprinderea mea 😊.

A fost interesant să citesc un volum scris din perspectiva unui personaj masculin, majoritatea cărţilor fiind redate din perspectiva personajelor feminine, dar şi mai interesant a fost faptul că personajul masculin este gay. Povestea m-a captivat de la început până la sfârşit, deşi am avut bănuielile mele cu privire la ce anume urmează să se întâmple, bănuieli ce mi s-au confirmat spre final😊.

Griffin este un adolescent gay, căruia îi este teamă să recunoască acest lucru faţă de cel mai bun prieten al său, Theo, care, la rândul său, este şi el gay, deşi nu a spus-o cu voce tare. Când aleg să-şi mărturisească unul altuia orientarea, relaţia de prietenie dintre ei se schimbă şi devin iubiţi. Mi-a plăcut foarte mult povestea lor de dragoste, am simţit fiorii lor, acele gesturi timide şi totodată îndrăzneţe, îmi amintea de fâstâceala mea atunci când prindeam drag de un băiat în copilărie şi-mi era teamă să fac vreun gest, doar să nu fiu respinsă…Însă ce faci când iubitul tău este nevoit să se mute în alt stat, dar şi mai grav decât acest lucru…decedează? Când ştii ca nu-l mai poti revedea nicicând şi trebuie să trăieşti fără el? Toate acestea le poţi afla citind cartea…o găseşti aici 😊.

Este de nedescris durerea ce o simţi după pierderea unei persoane iubite, îţi doreşti să te înghită pământul, ca să poţi fi alături de ea, îţi pare greu să trăieşti cu lipsa ei, poate chiar imposibil…însă nu este chiar aşa. Da, nu te vei vindeca complet niciodată, însă eşti nevoit să înveţi să trăieşti cu durerea şi să accepţi că viaţa merge mai departe şi fără acea persoană, dar îţi rămân amintirile, ce sunt nepreţuite.

Povestea lui Grifiin a fost prezentată pe două planuri sub forma unui jurnal, prezent şi trecut, cu fiecare capitol, trecutul se apropie tot mai mult de prezent, aşa, se poate observa mult mai clar schimbările ce au avut loc în viaţa personajelor, dar şi modul cum au evoluat de-a lungul cărţii. Scrisă cu un limbaj cât mai uzual şi amuzant, este imposibil să nu te prindă povestea.

„Trecutul e tot ce mi-ai lăsat” ne vorbeşte despre prietenie şi dragoste, despre pierdere şi cum să faci pace cu fantomele trecutului…este un roman ce îl recomand cu căldură tuturor celor peste 18 ani şi sunt atraşi de cărţile cu subiect LGBT.

„Dacă cineva e iertător, asta nu înseamnă că e uşor să ceri iertare.”

„Îl îmbrăţişez al naibii de tare. Îl îmbrăţişez pentru el, pentru că a simşiti pe pielea lui cum dragostea şi inima frântă pot transforma pe cineva într-un om nebun şi suspicios. Îl îmbrăţişez pentru tine, pentru ca tu să fi mândru de mine că am procedat corect, în loc să-i întorc spatele. Îl îmbrăţişez pentru mine, pentru că sinceritatea lui brutală mă salvează într-un fel în care nu mă simt inutil şi înfrânt. Îl îmbrăţişez pentru noi toţi, fiindcă nu mai suntem forţe care se luptă una împotriva celeilalte.”

„Poate dacă lăsăm în continuare lucrurile să se prăbuşească şi să ardă, toate celelalte vor trebui să se reaşeze la locul lor. Sau poate că focul se va extinde.”

„Oamenii sunt puzzle-uri complicate, care încearcă mereu să pună cap la cap o imagine complicată, dar uneori înţelegem greşit, iar alteori nu mai apucăm să unim toate piesele. Câteodată e mai bine aşa. Există piese care nu pot fi înghesuite într-un puzzle sau cel puţin nu ar trebui înghesuite, pentru că nu vor avea niciun sens.”

„Trecutul nu înseamnă nimic. Poate fi reciclat sau aruncat cu totul. Nu e un cufăr cu comori sacre, cum am crezut că ar fi.”