”Darul stelelor” de Jojo Moyes (recenzie)

• Titlu original: ”The Givers of Stars”
• An apariție: 2019
• Editura: Litera
• Colecție: Blue Moon
• Număr pagini: 400

”Anglia, la sfârșitul anilor ’30. Alice Wright – neliniștită, sufocată de conveniențe – ia hotărârea impulsivă de a se căsători cu bogatul american Bennett van Cleve și de a-și lăsa casa și familia în urmă. Dar Baileyville, Kentucky, este un oraș insipid în care lumea îi dezaprobă purtarea, soțul ei preferă munca în locul soției sale și este dominat de tatăl lui, așa că viața aici nu-i oferă aventura – sau scăparea – de care spera să aibă parte. Asta, până când o întâlnește pe Margery O’Hare – fiica unui infractor celebru și a unei femei nonconformiste, pe care orașul dorește să o uite. Margery are misiunea de a împărtăși miracolul lecturii către cei săraci și pierduți și are nevoie de ajutorul lui Alice. Străbătând singure potecile pe sub cerul liber, prin păduri, în sălbăticia muntelui, Alice, Margery si colegele lor descoperă libertatea, prietenia și un mod de viață care li se potrivește. Dar când Baileyville se va întoarce împotriva lor, va fi suficientă încrederea lor una în cealaltă – și puterea cuvântului scris – pentru a le salva?”

După ce am citit trilogia ”Me before you” și ”Ultima scrisoare de dragoste”, Jojo Moyes a devenit una dintre autoarele mele preferate în materie de romance, având un stil de scriere ce te unge pe suflet. I-am cumpărat ulterior, aproape toate cărțile care au apărut la noi, lipsindu-mi doar două sau trei, dar voi remedia eu și problema aceasta. ”Darul stelelor”, cea mai nouă apariție a autoarei, mi-a fost oferită de editura Litera, căreia îi mulțumesc din suflet.

De data asta, Jojo Moyes vine cu un subiect aparte, punând accent pe femeile puternice, pe prietenia care se leagă între ele și pe puterea cuvântului scris. Acțiunea are la bază un proiect care a existat în anii 1935 și 1943 în estul Kentuky-ului, când 100.000 de locuitori din zonele rurale au avut acces la cărți prin intermediul bibliotecilor mobile. Proiectul a fost unul de-a dreptul minunat, dar, din păcate, s-a încheiat mult prea repede și nici nu a mai existat ceva asemănător de atunci.

Cum am spus și mai sus, autoarea are un stil de scriere ce te unge pe suflet, suav și melodios, cu o doză de dramatism și una de optimism, făcându-te când să râzi, când să plângi. Pe lângă subiectul principal al cărții – biblioteca mobilă – Moyes scoate în evidență și alte subicet prin care conturază întreaga poveste și o face mai veridică, cum ar fi iubirea, relația dintre un bărbat și o femeie, familia, influența alcoolului și a abuzului fizic asupra dezvoltării copiilor, diferențele rasiale și sociale, exploatarea muncitorilor până la epuizare și în condiții periculoase de muncă, dezastre ale naturii produse din cauza omului.

Personajele sunt foarte bine conturate și credibile, femei puternice care nu au habar de câtă putere se ascunde în sufletul lor, legate de dragostea pentru cărți, de nevoia de a ajuta și de nevoia de tovărășie. Alicia a fost, fără doar și poate, preferata mea…străină pe acele meleaguri, venind tocmai din Londra pentru a se căsători cu Bennet. O fire dificilă și vulcanică, visează la o viață frumoasă alături de soțul ei, dar ajunge să se simtă captivă într-o colivie, singură și nefericită. Când o întâlnește pe Margery, este fascinată de inițiativa acesteia de a pune pe picioare biblioteca mobilă și se oferă voluntar, chiar dacă nu cunoaște traseele din munți, iar oamenii o consideră o străină. Margery este genul de persoană aparent dură, dar cu un suflet cum rar am mai văzut. Poartă în spate reputația proastă a tatălui ei, dar aceasta nu dă doi bani pe ceea ce spune lumea. Celor două li se mai alătură și alte femei: Beth, o prezență foarte amuzantă, care destinde atmosfera, Izzy, o tânără cu probleme de sănătate, care nu vrea să fie acolo, însă este împinsă de la spate de mama ei și va ajunge, într-un final, să nu mai dorească să se despartă de prezența acestor femei, Sophia, o femeie de culoare cu o inimă de aur, foarte muncitoare și mereu cu o vorbă bună în buzunar. Cele cinci femei duc în fiecare zi o luptă crâncenă, atât cu oboseala care le cuprinde, cât și cu oamenii influenți care nu văd cu ochi buni activitatea lor și ar face orice pentru a vedea biblioteca închisă. Vor reuși ele să învingă în această luptă? Va reuși biblioteca mobilă să continue să aline sufletele oamenilor? Vă invit să citiți și să aflați.

”Viața-i complicată. Ăsta e motivul pentru care găsești un strop de bucurie atunci când poți este foarte important.”

”Alice se gândi la cuvintele lui Magery, cuvinte care îi răsunau în urechi de câteva zile: ‘Întotdeauna există o ieșire dintr-o situație. Indiferent cât de oribilă ar fi. Indiferent dacă ai senzația că ți-a fugit pământul de sub picioare. Întotdeauna există o soluție.’ ”