”Fetița din scrisoare” de Emily Gunnis (recenzie)

• Titlul original: ”The Girl in the Letter”
• An publicație: 2019
• Editura: Litera
• Colecția: Buzz Books
• Număr pagini: 400
• Traducător: Mona Apa – Slujenco

”Anul 1956. Atunci când Ivy Jenkins rămâne însărcinată, este trimisă în dizgrație la St Margaret, o casă întunecată, înfiorătoare pentru mamele necăsătorite. Copilul ei este adoptat împotriva voinței sale, iar Ivy nu va pleca niciodată din casa groazei.

Anul 2017. Samantha Harper este o jurnalistă a cărei carieră se află în impas. Când îi cade în mână o scrisoare din trecut, conținutul o șochează și o tulbură. Scrisoarea este de la o mamă tânără, care imploră să fie salvată de la St Margaret, înainte de a fi prea târziu.

Sam investighează tragica poveste, ca jurnalistă, dar și prin prisma misterioaselor legături personale pe care le intuiește, și descoperă o mulțime de morți inexplicabile care înconjoară femeia și copilul ei. Sub presiunea iminentei demolări a așezământului St Margaret, Sam are doar două zile pentru a pune în ordine și a completa un puzzle vechi de șaizeci de ani înainte ca adevărul, care se află tulburător de aproape de casă, să se piardă pentru totdeauna…

Îmbinând ritmul alert și suspansul investigației cu atmosfera apăsătoare de thriller și cu drama pierderilor ireparabile, Fetița din scrisoare pune la grea încercare tăria emoțională a cititorului.”

 ”Fetița din scrisoare” este un roman de debut, însă documentarea autoarei a fost atât de intensă, încât reușește să captiveze cititorul încă de la primele pagini. De foarte multe ori am fost atât de prinsă în poveste, încât nu reușeam să mai deosebesc ficțiunea de realitate, iar nota autoarei a venit ca un duș rece…Din păcate, ideea de la care a pornit această poveste are un sâmbure de adevăr, unul foarte mare și amar. Căminele pentru mame și copii, numite în mod ironic ”cămine”, pentru că erau adevărate închisori, chiar au existat în Irlanda și Marea Britanie. Condițiile de trai din acele locuri erau inumane, femeile munceau până la epuizare, chiar dacă erau însărcinate sau dacă abia născuseră. Pedepsele erau crunte, dar cea mai mare pedeapsă era faptul că femeile erau obligate să renunțe definitiv la copiii lor.

Emily Gunnis ne relatează povestea prin împletirea a două planuri temporale: trecutul, începând cu anul 1956, când tânăra Ivy Jenkins rămâne însărcinată și este trimisă să nască departe de ochii lumii la căminul pentru mame necăsătorite St. Margaret, și prezentul, reprezentat de anul 2017, când jurnalista Samantha Harper descoperă o scrisoare de la tânăra Ivy, care implora să fie salvată din acel loc întunecat. Ador genul acesta de narațiune când trecutul se întrepătrunde cu prezentul, când totul este pus în fața ta, ca un imens puzzle ce așteaptă să fie asamblat.

Personajele, deși într-un număr destul de mare, ne sunt prezentate pe rând, aducându-ne la cunoștință povestea vieții lor și legătura pe care au avut-o cu St. Margaret. Tare drag mi-a fost de Ivy și atât de mult am compătimit-o, încât m-a durut sufletul pe tot parcursul lecturii. Cum a crezut ea în dragoste și cum a fost trădată, atât de cel pe care-l iubea, cât și de propria familie. Un alt personaj care mi-a ajuns la suflet este Sam, desigur. Asemănarea dintre ea și Ivy este năucitoare, cu toate că sunt în același timp atât de diferite. Și totuși, există o legătură inexplicabilă care o face pe Sam să dezgroape trecutul și să afle ce s-a întâmplat cu acea fată din scrisoare. A existat și un personaj care, după părerea mea a fost cam nerealist, și anume Kitty, o bătrână faimoasă, cu un aer misterios, pe care am încercat să o înțeleg și să o descopăr, dar unele lucruri pe care aceasta le face, mi s-au părut cam greu, dacă nu chiar imposibil, de realizat la vârsta ei. Dar, trecând peste acest aspect, povestea este una care nu trebuie trecută cu vederea.

Suspansul și răsturnările de situație sunt prezente la fiecare pas, autoarea reuțind să mă surprindă foarte plăcut. Când credeam că totul se leagă și că am aflat tot ce era necesar, chiar atunci apărea altceva, care dădea totul peste cap. Și asta a fost minunat… Au fost și pasaje care m-au rănit profund, îmi dezvăluiau niște detalii crunte ce-mi dădeau foarte mult de gândit: cum puteau niște oameni care se proclamau a fi credincioși și care urmează calea Domnului, să comită asemenea atrocități? De la chinuirea femeilor însărcinate, chiar și în stadiul avansat al sarcinii, dar și al copiilor, să-i supui unor tratamente de nedescris, toate acestea doar pentru a le fi iertate păcatele…Dar vorba aia: ”Dumnezeu e sus și le vede….”. Ce am apreciat foarte mult a fost lista bibliografică de la sfârșitul cărții, element ce nu l-am întlânit la mulți autori. Astfel realizezi cât de multă cercetare a fost efectuată pentru a crea o poveste veritabilă!

”Fetița din scrisoare” este un roman emoționant, greu de lăsat din mână, ce-ți prezintă o realitate șocantă. Îți va sfășia inima și-ți va rămâne în minte foarte mult timp după ce-l vei citi…te va bântui…

”După ce a murit, dădeam volumul la maximum doar ca să mă prefac că el e încă alături de mine. Crezi că o să-ți lipsească doar lucrurile bune la o persoană, dar îți lipsește totul.”

”Visele sunt conflicte nerezolvate pe care creierul încarcă să le proceseze în timpul somnului…”

”Dacă îți închipui că ești prea mărunt ca să contezi, încearcă să dormi cu un țânțar în cameră.”

”De asta se despărțeau oamenii. De asta se îndepărtau unul de altul. Îți distrugea sufletul să rămâi alături de cineva care te văzuse în cele mai proate momente și îți făcuse reproșuri din pricina asta.”