„Hopeless. Fără speranţă” de Colleen Hoover (recenzie)

Titlul original: „Hopeless”

An publicaţie: 2017

Editura: Epica

Număr pagini: 368

Traducător: Adrian Deliu

“Îndrăgita autoare de bestselleruri Colleen Hoover istoriseşte, la această primă întâlnire cu publicul din România, fascinanta poveste a doi tineri cu un trecut tulburător, care pornesc într-o pasionantă şi palpitantă călătorie pentru descoperirea sensurilor vieţii, iubirii, încrederii şi, mai presus de orice, a puterii vindecătoare pe care numai adevărul o poate avea.

Sky, elevă în ultimul an de liceu, îl cunoaşte pe Dean Holder, un tip cu o reputaţie îndoielnică, rivalizând cu a ei însăşi. Încă de la prima lor întâlnire, acesta o îngrozeşte şi, în acelaşi timp, o captivează. Ceva inexplicabil legat de el îi declanşează amintiri din adâncurile trecutului ei tulbure, dintr-o perioadă aproape stearsă din memoria ei. Deşi Sky e hotărâtă să se ţină la distanţă de el, insistenţele lui neabătute şi zâmbetul enigmatic îi doboară barierele protectoare, iar legătura dintre ei creşte în intensitate. Însă misteriosul Holder ascunde, la rândul lui, destule secrete, iar de îndată ce acestea sunt dezvăluite, Sky cunoaşte o transformare ireversibilă, iar capacitatea ei de a avea incredere în semeni poate deveni o pierdere colaterală provocată de adevăr.

Numai înfruntând cu mult curaj dezvăluirile crude, Sky şi Holder pot spera să-şi vindece rănile sufleteşti şi să găsească o cale de a trăi şi de a iubi pe deplin.

‘Hopeless. Fără speranţă’ este un roman care vă va tăia respiraţia, captivându-vă şi amintindu-vă de prima voastră iubire.”

Este a doua carte ce o citesc de la autoarea Colleen Hoover, prima a fost “Totul se termină cu noi” (recenzia o găsiţi aici), şi am citit-o la insistenţele dragei mele colege de blog, Roxana. Nu era în plan să citesc “Hopeless. Fără speranţă”, însă am ajuns la ea datorită unui maraton, desi alegerea mea fusese să citesc “Ugly love”. Nu ştiu cu ce ţi-am greşit, Roxi, de m-ai zăpăcit de cap cu această carte, chiar dacă ştiai că-mi va frânge inima rău de tot.

Credeam că “Totul se termină cu noi” este cea mai dureroasă, după subiectul ce l-a tratat, însă am ajuns la concluzia că şi “Hopeless. Fără speranţă” este la fel de dureroasă…este profundă şi te atinge într-un mod cum nu te aştepţi. Nu ştiu cu ce-şi hrăneşte autoarea creierul de îi vin aşa subiecte în minte, dar să-l hrănească tot aşa în continuare…

“Hopeless. Fără speranţă” ne dezvăluie povestea tulburătoare a lui Sky şi Holder, o poveste învăluită în secrete şi multă durere, care te captivează de la prima pagină şi până la ultima, fiindu-ţi greu să şi respiri pe parcursul lecturii. Sky este elevă în ultimul an de liceu şi este un an total nou pentru ea, întrucât până în acest an, a învăţat acasă. Şi o dată cu acest nou an şcolar, viaţa ei se schimbă când îl întâlneşte pe Holder. Sky este îngrozită de el, dar în acelaşi timp, este şi atrasă foarte tare de persoana lui, chiar dacă îşi propune să-l evite, nu-i prea reuşeşte…Ce îi leagă pe cei doi sunt secretele, dar ce fel de secrete, rămâne să aflaţi voi…Eu nu am de gând să vă dezvălui absolut nimic…tac mâlc…

Însă ce pot să vă spun şi chiar vreau să vă spun este cum m-am simţit eu citind “Fără speranţă”: a fost o încântare şi un cuţit în inimă, ambele în acelaşi timp. Aşa de frumoasă mi s-a părut prima parte a cărţii, am râs foarte mult, mă distram copios, avea nişte replici ce mă atingeau pe suflet, ca în a doua parte, să fiu luată la palme. Dar nu orice palme, ci un val de palme, au venit aşa, pe nepusă masă…Fusesem atât de prinsă la un moment dat de poveste, încât nu mai aveam răbdare să citesc descrierile că mă interesa mai mult dialogul, să aflu o data care este treaba. Nici când citeam un roman poliţist sau un thriller nu eram aşa nerăbdătoare să aflu deznodământul. Am fost lovită de un uragan de sentimente, acum râdeam, ca în secunda următoare să-mi curgă lacrimi pe obraz şi să nu fiu în stare să mi le stăpânesc, am simţit furie la cote maxime (am avut un personaj pe care l-aş fi %#¤%#…vaaaii, că nu pot să scriu exact ce i-aş fi făcut că vă spoiler-esc şi nu vreau…), dar şi o durere de nedescris, nu ştiu ce cuvinte aş putea folosi ca să vă redau exact sentimentul…nu cred că sunt. După ce mi-a sfâşiat inima, mi-a mai tocat-o mărunt, mărunt, că doar nu era suficient să mi-o rănească, ca apoi să mi-o pună la loc şi să aibă pretenţia de la mine să mi-o reîntregesc, ca să poată bate iar…cum să mai fac asemenea lucru? Cu ce ti-am greşit, Colleen, de ai scris aşa o carte şi eu să mă iau după gura Roxanei şi să o citesc???

Şi când mă gândesc că vrusesem să citesc şi “Speranţa pierdută”, să aflu povestea şi din perspectiva lui Holder…guess again…o mai amân până în ianuarie, inima mea nu va suporta doză dublă de Colleen Hoover, nu sunt în stare să citesc mai mult de o carte pe lună de la ea, este prea profundă şi mă atinge într-un mod atât de plăcut şi dureros. Ar fi prea mult pentru mine…

Romanul “Hopeless. Fără speranţă” te învaţă cum să îţi îmbrăţişezi trecutul şi să faci pace cu acesta, să-ţi recapeţi încrederea în persoanele apropiate, dar mai ales, cum să-ţi vindeci rănile cele mai adânci şi să-ţi permiţi să iubeşti cu cea mai mare pasiune, să trăieşti adevărata iubire.

Chiar dacă am simţit o mulţime de sentimente, bune şi rele, cartea “Hopeless. Fără speranţă” este fără doar şi poate o carte ce nu trebuie să vă scape. Vi-o recomand din tot sufletul, ăsta mic şi prăpădit, ce a fost călcat în picioare şi zdrobit până nu a mai rămas nimic din el, însă înarmaţi-vă cu toate cele necesare că vă aşteaptă o poveste cum nu aţi mai aflat.

”Pentru că totdeauna cerul e frumos. Chiar și când e întunecat sau ploios sau noros, tot e frumos de privit. E preferatul meu, fiindcă știu că dacă vreodată o să mă simt rătăcit sau singur sau speriat, nu trebuie decât să privesc în sus, iar el o să fie acolo, orice-ar fi…și știu că totdeauna o să fie frumos.”

”Toate căsniciile au o dată de expirare, dacă intri în ele dintr-un motiv nepotrivit. Căsnicia nu ușurează situațiile…ci doar le îngreunează. Dacă te căsătorești cu cineva sperând că lucrurile se vor îmbunătăți, ai putea foarte bine să-ți pornești deja cronometrul încă din clipa în care spui `da`.”

”Delicat, aspru, atent, egoist. În acest unic sărut simt mai multe emoții de-ale lui decât sunt în toate cuvintele pe care le-a rostit vreodată. Buzele noastre sunt, în sfârșit, îngemănate, pentru prima oară, sau pentru a douăzecea oară, sau pentru a milioana oară. Chiar nu contează, fiindcă, indiferent a câta oară ar fi…e absolut perfect. E incredibil și ireproșabil și aproape că merită să fi trecut părin toate câte-am trecut amândoi, doar ca să ajungem la un astfel de moment.”