”Ce-ar fi trebuit să știu” de Claire Lazebnik (recenzie)

Titlul original: ”Things I Should Have Known”

An publicație: 2017

Editura: YoungArt

Număr pagini: 329

Traducător: Ruxandra Gogu

”Chloe Mitchell învață bine, e populară printre colegi și are un iubit arătos. Cum ultimul an de liceu se apropie cu pași repezi, ea trebuie să se gândească bine la ce va face în continuare: orice facultate va alege, va trebui să fie una suficient de aproape de casă, în caz că sora ei va avea nevoie de ea. La aproape 21 de ani, Ivy este în spectrul autist și are probleme cu socializarea. Iese rar din casă, doar cu familia, și nu are nicio prietenă apropiată. Așa încât Chloe decide că ceea ce-i trebuie surorii sale ca să fie mai independentă este… un iubit.

Are chiar pe cineva în minte: Ethan Fields, un tânăr drăguț și pasionat de filme, coleg de clasă cu Ivy. Iată cum se trezește Chloe că o conduce pe sora ei la întâlnirile cu Ethan – care are și el, la rândul său, un însoțitor în nesuferitul lui frate, David. Cei patru vor descoperi însă curând că nu e chiar ușor să fii nici măcar puțin diferit în această lume.”

A fost una dintre cele mai simpatice lecturi citite de mine anul acesta, m-a înduioșat profund. A tratat un subiect sensibil, și anume autismul. Astfel a reușit să-mi schimbe și mie puțin mentalitateacu privire la oameni ce fac parte din acest spectru. Până în prezent, nu țin minte să fi avut contact cu vreo presoana autistă, dar pe viitor, dacă voi întâlni, voi stii cum să reacționez și cum să mă comport datorită acestei cărți.

Povestea a fost relatată din perspectiva lui Chloe, elevă în ultimul an de liceu, fata populară ce-l are alături pe cel mai arătos iubit. Totodată, o are și pe Ivy, sora sa de 21 de ani, ce face parte din spectul autist. Ce o deosebește pe Chloe de ceilalți adolescenți de vârsta ei este faptul că ea se gândește și la cei din jurul ei, nu doar la persoana sa. Încearcă să o determine pe sora ei să devină mai sociabilă, să se independizeze, astfel încât atunci când Chloe va pleca la facultate, lui Ivy să-i fie mai ușor.

Din afară, viața ei pare perfectă, este deșteaptă, îi merge bine în liceu, are parte de popularitate, este iubita celui mai râvnit băiat din liceu, dar cu cât intri în profunzimi, realizezi că nu mai este chiar așa perfectă, nici măcar prietenii ei nu o înteleg pe deplin. Însă când îi vine ideea de a-i găsii lui Ivy un iubit, crezând că aceasta este soluția pentru a devenii mai independenta sora ei, va fii foarte surprinsă și lucrurile vor lua o întorsătură…total neașteptată.

Într-o lume în care persoanele cu autism sunt văzute ca niște ciudățenii, este o reală consolare când întâlnești o altă persoană care simte ce simți tu și te înțelege perfect. Am apreciat-o enorm pe Chloe pentru toate eforturile sale, dăruința de care a dat dovadă pentru a-i fi bine surorii sale, faptul că a comunicat cu ea în așa fel încât să se facă înțeleasă. Persoanele cu autism sunt persoane foarte sensibile și mult mai emotive, nu reușesc să se exprime cum o facem noi ”ăștia normali”, au o sinceritate aparte, ”nu o dau după vișin ca să fie bine”. Deși părem foarte diferiți, suntem asemenea: cu sentimente pure, ce iubesc cu aceeași pasiune ca și noi, doar că suferă puțin mai mult.

”Ce-ar fi trebuit să știu” este o lecție: te învață cum să nu judeci pe nimeni la prima vedere, nu au de unde știi ce se ascunde sub dedesupturile acelei persoane și nici care-i sunt frământările, ne învață cum să ne acceptăm unii pe alții, cu bune și rele, perfecți sau imperfecți.

”Dar ei…arată normal, doar cu aceste mici diferențe în felul în care se comportă și se mișcă. Și asta îi deranjează pe oameni. Nu știu cum să reacționeze la asta. E ca și cum au un loc în creier pentru ce este normal și un loc pentru ce este, în mod evident, în neregulă, dar nu știu cum să se descurce cu ceva care este doar puțin diferit. Și asta îi face să se simtă incomod. Iar când oamenii se simt incomod se poartă ca niște nesimțiți.”

”Iar cel mai greu lucru, e că știi că nu poți face nimic să forțezi acea persoană să-și dorească să fie cu tine – ăsta e singurul lucru din viața ta pe care nu-l poți îndeplini pentru că ți-l dorești, oricât de mult ai încerca – chiar dacă, probabil, e ce-ți dorești cel mai mult.”