Minus optsprezece grade, de Stefan Ahnhem (recenzie)

• Autor: Stefan Ahnhem
• Editura: Litera
• Colecția: Buzz Books
• Nr pagini: 608
• Titlu original: Arton grader minus

“O urmărire în mare viteză cu mașinile se încheie cu o tragedie, în timp ce una dintre mașini plonjează de pe cheiul din portul Helsingborg. Pe scaunul șoferului se afla unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din domeniul IT din Suedia. Primele indicii duc cu gândul la un accident, dar o examinare mai atentă a cadavrului arată că acesta a fost înghețat. Mai ciudată însă este data morții: cu două luni înainte de accidentul din port.

Au trecut doi ani de la evenimentele din Victimă fără chip. Fabian Risk a profitat de liniștea de la serviciu pentru a se concentra asupra familiei, în timp ce, peste strâmtoare, în Danemarca, Dunja Hougaard a îmbrăcat încă o dată uniforma, de această dată ca polițist. Când o persoană fără adăpost este omorâtă în mod brutal în bătaie, Dunja nu se poate abține și începe o anchetă proprie. Curând, indiciile o poartă în Suedia și la Helsingborg, unde Risk investighează cazul bizar al milionarului înghețat.“

Am revenit cu o nouă recenzie comună, chiar dacă eu (Roxana) am citit cartea cu ceva timp în urmă, iar colega mea, Loredana, abia a terminat-o zilele trecute (și asta la insistențele mele, hihi). Cert este că Stefan Ahnhem ne-a lăsat încă o dată cu gura căscată, deși credeam că ne-am familiarizat deja, după ce am citit Victimă fără chip și Al nouălea mormânt, cu stilul lui de a scrie și de a crea povești macabre. Dar nici pe departe, oricât de multe cărți ar scrie, tot ne-ar șoca! Cartea este publicată în colecția Buzz Books a editurii Litera, căreia îi mulțumim pentru exemplarele oferite!

“Minus Optsprezece Grade” este un thriller extrem de captivant, cu o intrigă care îți dă fiori reci pe șira spinării (cum poate un om mort de 2 luni să comită un accident de circulație?!), cu întorsături năucitoare de situație, personaje la fel de interesante, complexe și defecte ca în celelalte volume, care fac greșeli cu duiumul, criminali sadici și două anchete desfășurate în paralel, una în Suedia și una în Danemarca. În Suedia ne confruntăm cu un criminal care fură identitățile victimelor destul de înstărite, maestru în a se deghiza, a juca roluri și a trece neobservat. De asemenea, este pus accentul pe consecințele nefaste pe care le pot avea abuzurile fizice sau psihice sau de orice fel din copilărie asupra dezvoltării caracterului unui om. În schimb, în Danemarca, o gașcă de adolescenți teribiliști practică ‘happy slapping‘, o formă de bullying extrem de gravă, care, din păcate, există și în realitate, și constă în snopirea în bătaie și chiar uciderea unor oameni la întâmplare, în special oameni ai străzii, în timp ce agresorii sunt îmbrăcați în galben, cu o mască pe față cu emoticonul smile, își filmează ‘spectacolul’ și îl încarcă pe darknet pentru distracție. Două cazuri extrem de diferite, unul mai grav decât celălalt, aparent fără nicio legătură între ele, însă autorul are grijă ca piesele din acest puzzle să se așeze fiecare la locul ei și să își lase cititorii fără cuvinte și fără răsuflare.

Deși cartea începe în forță, ambele am avut o mică problemă cu prima parte, care ni s-a părut că a bătut pasul pe loc și nu a avansat în niciun fel, dar apoi acțiunea a început să fie alertă și să ne țină cu sufletul la gură până la final. Aceasta este împărțită pe mai mute fire narative, jonglând informațiile despre desfășurarea anchetelor cu cele despre viața personală a detectivilor și cu cele despre trecutul criminalului, ceea ce a făcut ca suspansul să ajungă la cote maxime și noi am început să dăm pagină după pagină fără a mai simți noțiunea timpului.

Încă un lucru care trebuie luat în seamă este degradarea cuplului Fabian și Sonja, neglijența, absența și greșelile acestora făcând ca întreaga familie să aibă se suferit. În toate cele 3 volumele au avut o relație cu probleme, însă în volumul de față, lucrurile o iau razna de tot. Fabian se ocupă mai mult de alergatul după criminali sadici decât de soție și de copii, însă nici Sonja nu e mai prejos, câteodată a dat impresia că îi pasă doar de ea și vrea să se joace cu Fabian jocul ‘Hai să vedem cine face mai multe greșeli’. Și cine are de suferit cel mai mult din cauza asta? Cei doi copii, bineînțeles!

De asemenea, nu am putut să nu remarcăm personajul nostru drag, Dunja, care, deși a fost umilită și lăsată fără slujbă, încă continuă să îți facă meseria cu însuflețire și dedicație (chiar dacă acum are doar insignă de polițist), așa cum nu sunt în stare s-o facă mulți! Tare mult ne-ar plăcea ca într-un viitor volum, Stefan Ahnhem să o aducă pe Dunja în echipa lui Fabian și să lucreze împreună, într-un mediu în care să își poată face treaba și să fie apreciată la adevărata ei valoare. Deci, dacă nu ați citit încă nimic scris de acest autor, ar fi cazul să o faceți! Nu știm ce mai așteptați!

“Dar, dacă era să dai crezare statisticilor, nu prea încăpea îndoială. Locul în care ești în cea mai mare primejdie de a fi atacat este, în mod destul de ironic, acela în care te simți cel mai la adăpost. La tine acasă. Acasă este locul în care un om este cel mai vulnerabil și mai singur, și se poate întâmpla aproape orice fără să observe nimeni. Spre deosebire de ceea ce cred cei mai mulți dintre oameni, vecinii sunt rareori de ajutor. În cazurile în care zgomotele violenței și abuzului răzbat prin pereți, vecinul tipic preferă să pună zăvorul și să tragă draperiile, nu să sune la ușă ca să vadă dacă e vreo problemă.”

“- Exact așa m-am simțit de îndată ce am renunțat la speranță. Vorbele i se îmbulzeau pe buze. Era ca și cum toată frica se scursese din mine. Ca și cum mă descotorosisem de tot ce era greu și puteam să zac acolo și să savurez. A tăcut, oftând, și și-a scuturat capul. Știu că e ceva rău, dar nu mă pot împiedica să văd viața ca pe afurisitul ăsta de rucsac greu pe care trebuie să-l cari după tine, cu toate că e tot mai greu cu fiecare pas pe care îl faci.”

“Munca noastră este, de fapt, doar un joc pasionant. O enigmă din ziar cu o problemă care pare imposibil de rezolvat, dar care trebuie să fie rezolvată cu orice preț. E simplu.”