“Te-am ales pe tine” de Mia Sheridan (recenzie)

Titlu original: “Most of All You”

An publicatie: 2018

Editura: Epica

Colectie: EpicLove

Numar pagini: 382

Traducator: Adina Pintea

“O tanara distrusa…

Crystal a invatat de mult ca dragostea nu adduce decat suferinta. Sa nu simti nimic e mult mai bine decat sa fii din nou ranit. Ea isi apara inima zdrobita ascunsa sub o cochilie dura si pastreaza in suflet o adanca neincredere in barbate, care, in experienta ei, n-au facut niciodata decat sa se foloseasca de ea.

Un tanar care are nevoie de ajutor…

Si atunci Gabriel Dalton intra in viata ei. In pofida ingrozitoarelor tenebre din trecutul sau, si-a salvat puritatea sufletului si speranta in bine. Iar Crystal, cu toate ca stie costurile, se trezeste atrasa de Gabriel. Staruinta lui nesovaitoare ii slabeste zidurile de aparare, iar rabdarea lui delicata o face sa se infoiasca de tot ce credea ca stie.

Crystal si Gabriel nu si-au inchipuit niciodata ca soarta, care le-a rapit totul, le-ar putea darui o dragoste atat de profunda. Numai ca soarta capricioasa nu le zambeste prea mult timp, iar ei se vad nevoiti sa aleaga: fie sa-si impietreasca inimile inca o data, fie sa gaseasca in ei curajul de a-si marturisi trecutul.”

Mi-am dorit foarte mult sa fiu impresionata si de aceasta carte, asa cum am fost si de “Vocea lui Archer” (recenzia cartii o gasiti aici 😊)…nu am fost dezamagita absolut deloc. Multumesc mult de tot, Roxi, pentru aceste minunatii, daca nu erai tu, nu stiu cand ajungeam sa le citesc, sincer…probabil intr-o zi tare indepartata…

Chiar de la primul capitol am simtit ca lectura ma va purta pe diferite culmi, incarcata cu durere, suferinta, nesiguranta. I-am indragit tare mult atat pe Crystal, cat si pe Gabriel, iar cand le-am aflat povestile, ce se ascunde in trecuturile lor, inima mea a fost devastate. Sa fii copil si sa induri atat de multe nedreptati, sa-ti fie furata copilaria si distrusa cu atata cruzime, era de neconceput pentru mine. Sufletul lor a fost calcat in picioare, insa, dupa toate cele cate au patimit, au avut speranta ca se pot vindeca. Pareau atat de diferiti, la prima vedere, dar, odata ce intri in profunzimile lor, realizezi cat sunt de asemanatori.

Sa dai dovada de putere atunci cand alegi sa-ti accepti trecutul, sa concluzionezi ca asa a fost dat pentru ca tu sa devii cel din prezent…

Am simtit enorm de multa durere citind aceasta carte, am fost rupta in bucati, apoi intregita putin cate putin, am avut momente cand m-a lovit asa un dezgust si o stare de greata, nu-mi puteam imagina cum o persoana poate fi atat de imorala, incat sa fie capabila sa franga un suflet doar pentru a se razbuna 😐.

Alaturi de Crystal si Gabriel am ras, dar am si plans, am simtit fiorii iubirii, dar si dezamagire, m-am vindecat, am sperat la mai bine si, nu in ultimul rand, am iertat.

“Te-am ales pe tine” ne loveste cu o poveste profunda si ne demonstreaza ca, desi trecutul a fost nedrept cu tine si ti-a distrus sufletul, nu inseamna ca si viitorul va fi la fel; ne invata sa speram si sa nu ne fie teama sa acordam o a doua sansa 😊.

 “Atunci cand mori, zbori la Rai ca o pasare. Raiul este cel mai incantator loc pe care si l-ar putea imagina vreodata cineva, cu strazi pavate cu aur si cu flori in culori care nici macar nu exista aici, pe pamant.”

“Am clipit o data, apoi privirea mi se lipi de a lui. Intensitatea conexiunii noastre ma soca, era ca si cum ar fi intins mana si m-ar fi atins intr-un fel pe care nu-l intelegeam si, cu siguranta, cum nu mi se mai intamplase pana atunci. Privirea lui nu ma slabi. Stia ca plecasem cu mintea altundeva. Stia. Sentimentul acela de disperare pe care-l simtisem in pantec imi urca in piept, in gat si-mi taie respiratia, facandu-ma sa icnesc si sa intrerup, in sfarsit, contactul vizual.”

 “-Nu ma poti repara, stii?

Uitandu-ma acum la ea, mi-am dat seama ca nici nu fusese asta intentia mea. Voisem doar sa se faca bine si sperasem ca as putea contribui si eu la asta. Insa nimeni nu poate repara pe altcineva. Nu ne putem repara decat pe noi insine.

-Nu, ai dreptate, nu te pot repara.

Pot doar sa te iubesc. Si vreau cu adevarat sa incerc…”

“Recunostinta nu este un leucoplast. Inca trebuie sa-ti traiesti emotiile, ca sa poti sa le intelegi. Recunostinta te ajuta sa le suporti. Cateodata, recunostinta te ajuta sa traiesti de la o zi la alta, alteori de la un moment la altul. Atata tot.”

“Nu ajungi sa regret lucrurile pe care le-ai facut din dragoste si cu buna intentie. Lucrurile pe care ai vrea, dar nu le faci sunt cele care n-o sa-ti dea pace cat traiesti.”

“Asta era ceea ce trebuia sa-ti faca dragostea, sa-ti cojeasca strat dupa strat, sa-ti expuna toate partile cu carne vie, ca sa se poata vindeca.”