Astăzi a fost o zi bună, de Cristina Zarioiu (o carte pe care o citești cu sufletul)

Life has no price, Cristina, mi-a spus un localnic de 28 de ani din insula Goree și mi-a oferit brățara lui din cupru. Mie mi-a luat trei decenii să ajung la concluzia asta: că fiecare moment din viață este un dar. Și că trebuie să fiu recunoscătoare pentru ce am. Când am împlinit 30 de ani, am plecat în căutarea fericirii. Am luat harta lumii și am îndoit-o la jumătate, fix de-a lungul Oceanului Atlantic. Și au rezultat două părți diametral opuse: America și Africa. Dacă acum câteva secole legătura dintre ele o făcea insula Goree, prin comerțul cu sclavi, în cazul meu a făcut-o diagnosticul care mi-a confirmat prezența unei tumori maligne. Este o călătorie pe care am făcut-o pe parcursul unui an de zile. O călătorie care a implicat două continente, dar care, mai ales, a presupus un amalgam de emoții, decizii și revelații. Cartea este simetrică. Fiecărei experiențe din State îi corespunde în oglindă alta din Africa. Dacă în State locurile sunt cele care m-au marcat, în Africa sunt oamenii pe care i-am întâlnit și care mi-au oferit cele mai importante lecții de viață. Și pentru că am vrut să redau cu o acuratețe cât mai mare cele întâmplate, personajele din capitolul Africa păstrează numele reale ale localnicilor întâlniți. Le-am cerut acordul și le sunt recunoscătoare. Dar să începem cu începutul. Cu primul zbor transatlantic. Cu visul american.”

Am văzut cartea aceasta foarte mult pe bookstagram în ultima perioadă și, primele lucruri care m-au atras la ea, au fost titlul și coperta! Simplitate și, în același timp, frumusețe. Trebuie să îi mulțumesc Cristinei Zarioiu pentru că și-a pus sufletul pe hârtie și a scris o poveste atât de frumoasă și de emoționantă, dar și pentru că mi-a trimis un exemplar al cărții ei! Vă spun cu mâna pe inimă că am simțit o conexiune intensă și ciudată cu cartea, cum nu am mai simțit până acum. Știam sigur că va fi o lectură de recomandat mai departe, chiar înainte să o citesc! Și mă bucur enorm că intuiția nu m-a înșelat!

Cum să nu te atragă visul american? Cum să nu te înduioșeze coșmarul african? Două lumi total diferite, una impresionează prin locurile luxuriante, alta prin oamenii primitori și experiențele lor de viață. Autoarea scrie într-un mod exact pe sufletul meu, cu multă emoție și pasiune. Reușește să îți dea senzația că ești chiar tu cel care trăiește acele lucruri și vizitează locurile frumoase și mai puțin frumoase din America și Africa. Citind-o, îți deschizi ochii și sufletul, conștientizezi cât de mult te stresezi pentru lucruri prea puțin importante, cât de mici sunt problemele tale, cât de puțin apreciezi ceea ce ai și cât de mult tânjești după ce n-ai! Îți dai seama că viața trebuie trăită la intensitate maximă, nu trebuie să aștepți ocazii speciale!

Am trăit visul american împreună cu Cristina și cu prietenii ei, am rămas cu gura căscată la descrierile locurilor de acolo, mai ales când a venit vorba de Marele Canion, eu având o mică obsesie pentru el încă de când eram copil și citisem despre el într-o revistă Scooby Doo! Chiar am simțit că mă aflu și eu acolo, în acea pasarelă de deasupra canionului, luându-mă amețeala când mă uitam la hăul de sub mine! Asta da senzație! Deși America a fost o experiență care nu m-a lăsat indiferentă, cel și cel mai tare am fost impresionată de Africa, cu frumusețea ei naturală și sălbatică, cu oamenii mereu veseli și fără griji, cu istoria ei dureroasă cu privire la comerțul cu sclavi, cu diferențele enorme dintre cei înstăriți și cei săraci lipiți. Și totuși, e incredibil cât de fericiți sunt oamenii aceia pentru că totuși au ceva: au familia aproape, au ce pune pe masă (chiar dacă de multe ori mâncarea este sărăcăcioasă), au un acoperiș deasupra capului și o cameră sau două pe care să le împartă cu numeroasa familie! E trist faptul că mulți nici măcar nu își permit să viseze la o viață mai bună, pentru că ei nu știu ce înseamnă asta! Și nici nu vor să știe, fiindcă sunt mulțumiți și fericiți cu viața lor! Mi s-a părut un lucru incredibil! Noi, ceilalți, care avem atâtea lucruri de-a gata, ne plângem mereu că nu avem ceva, vrem mereu mai mult și mai mult, uitând astfel să apreciem ceea ce deja avem, nu ne gândim că în secunda doi am putea să rămânem fără nimic!

Am îndrăgit personajele din Africa, atât de reale și de autentice, atât de complexe; am îndrăgit enorm și protagonista, care este chiar Cristina, autoarea cărții. Cu cât mă apropiam spre finalul cărții, cu atât lacrimile mi se scăldau mai tare în ochi și simțeam un gol în suflet, pentru că va trebui să mă despart de aceste personaje, atât de dragi îmi deveniseră! Ahhhh, Cristina, și dacă ai fi scris 1000 de pagini, tot nu mi-ar fi ajuns!

Cartea aceasta este o adevărată lecție de viață! O citești cu sufletul, pentru că altfel nu se poate! Emoțiile pe care le simți pe parcursul lecturării ei sunt de nedescris în cuvinte! ‘Astăzi a fost o zi bună’ nu îți va face doar ziua în care o citești mai bună, ci întreaga viață, pentru că lecțiile pe care ți le dau acești oameni sunt unele care nu se uită! Îți rămân întipărite în suflet și îți revin mereu și mereu în minte!

“Merg apăsat. Vreau să simt cât mai bine nisipul. Simt nevoia să fiu doar eu cu gândurile mele. Unu, doi, trei. Pași neauziți de nimeni. Nisipul nu face zgomot. Îți amintește că drumul este întotdeauna doar înainte. Numai atunci când întâlnești o scoică îți dai seama că a apărut o poticnire. Că viața nu este în linie dreaptă.”

“Ploaia poate fi puternică, poate fi blândă, poate fi necruțătoare. Există ploi în care te pierzi, ploi în care te arunci ca să uiți și mai există și un altfel de ploaie, ploaia ochilor, care te face să o iei de la capăt de fiecare dată.”

“Iar viața rămâne un mister pe care-l experimentez în fiecare clipă.”

“Noi, occidentalii, ne întrebăm din ce în ce mai rar ce căutam aici, pe pământ. Cine suntem. Ce vrem de fapt. Grija de a avea suprimă grija de a fi. Uităm că avem valoare prin simplul fapt că existăm. Nu prin titulatura de manager sau doctor pe care o obținem.”

“Încă asimilez experiențele avute, le accept și le creez propriul lor spațiu în interiorul meu. Sunt încă la început. La începutul unei transformări. Învăț să fiu fericită. Nu dețin rețeta fericirii și nici măcar toate ingredientele. Dar am înțeles cu ce începe ea: cu prețuirea fiecărei secunde. A fiecărui răsărit. A fiecărei experiențe.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s