Casa din Strada Sirenelor, de Octavian Soviany.

  • Autor: Octavian Soviany
  • Categoria: Literatura Română
  • Editura: HYPERLITERATURA
  • Nr. pagini: 266

“Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece cunoscuți. Firi contrastante, indivizi cu preocupări total diferite, aceștia încep să-și depene amintiri inexplicabile din trecutul lor, pornind de la articolul din presă al unuia dintre invitați, care aborda decizia Bisericii Ortodoxe de a refuza înmormântarea creștinească pentru cei ce aleg să fie incinerați. Urmează o noapte înțesată de istorisiri care îți dau fiori, pline de esoterism sau spiritism, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazăr și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu toul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite.”

În primul rând, aș vrea să le mulțumesc celor de la Hyperliteratura pentru că mi-au trimis această carte (și încă 2 care urmează a fi citite), oferindu-mi ocazia să descopăr un alt autor român contemporan pe care să-l îndrăgesc!

Am pornit la drum cu această carte cu foarte mari emoții, descrierea mi-a dat fiori, însă nu știam exact la ce să mă aștept. Am citit-o într-o zi rece și ploioasă, astfel am simțit cumva că intru mai repede în atmosfera din carte! Fiind prima mea întâlnire cu acest autor, nu mă așteptam să fiu atât de captivată de această carte, însă m-a ținut cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. Cu siguranță nu va fi ultima carte pe care o citesc de la Soviany! M-a cucerit cu felul lui incomparabil de a scrie, prin modul lui de a povesti cu foc și patimă!

Spre uimirea (dar și fericirea) mea, poveștile relatate nu au fost chiar atât de horror încât să mă facă să vreau o pauză de la lectură și s-o iau la sănătoasa! Din contră, m-au prins în mrejele lor și nu m-au lăsat până nu am citit tot, tot, tot. Poveștile au fost, totuși, suficient de stranii încât să îmi dea palpitații puternice și să-mi facă părul să se zbârlească pe mine. Suspansul și misterul sunt la ele acasă în Casa din Strada Sirenelor, își fac de cap cum vor și ne fac pe noi, cititorii, să simțim că facem parte din poveste și să înaintăm lectura cu mari emoții. Am adorat asta!

Soviany este atent la detalii și uimește prin felul în care își construiește fiecare personaj în parte, dar în special pe profesorul Faustin, care are un nume la fel de extravagant precum înfățișarea, ținuta și personalitatea sa. Acest personaj impresionează încă de la început prin misterul pe care îl emană, prin modul în care organizează cina, prin alegerea celor 12 invitați în funcție de zodiac, prin alegerea nopții de Sfântul Andrei, care este cunoscută pentru spirite care umblă libere și nestingherite! Cireașa de pe tort este personajul care apare neașteptat la cină, cu scopul de a îngropa un mort, schimbând astfel numărul mesenilor. Acest ultim personaj este atât de straniu, încât te face să stai cu inima cât un purice și să te întrebi încontinuu oare cine va fi cel care va da ortul popii în acea seară. O să păstrez misterul și vă las pe voi să aflați cine, cum și de ce! Acesta este un alt lucru pe care l-am apreciat la carte: deși este anunțată moartea unuia dintre meseni chiar înainte de a începe lectura, autorul nu lasă acțiunea să își piardă imprevizibilul!

În concluzie, mi-a plăcut titlul, mi-a plăcut coperta, descrierea a fost prima care mi-a dat fiori. M-a cucerit modul de scriere al autorului, pur românesc. Mi-au plăcut personajele și întâmplările stranii pe care le-au povestit. Mi-au plăcut suspansul, misterul, neobișnuitul, care au fost prezente la fiecare pas. Chiar nu îmi vine în minte niciun lucru care să nu îmi fi plăcut, poate doar faptul că a fost prea scurtă! Glumesc, are mărimea potrivită pentru a fi citit-o într-o seară sau două!

Recomand cartea celor pasionați de mituri, superstiții, întâmplări ciudate și paranormale, spiritism, povești din folclorul românesc, dar și celor care nu au mai citit despre astfel de subiecte (așa ca mine), însă care își doresc să descopere ceva nou și să iasă din zona de confort! Din păcate, nu am reușit să salvez niciun citat pe care să îl pot împărtăși cu voi, însă luați-o ca pe un semn bun: am fost prea captivată de acțiune pentru a mai pune mâna pe telefon și a fotografia câteva pasaje!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s