Un nou început, de Kristin Hannah

Titlu Original: The Great Alone
Editura: LITERA,
Colectie: Blue Moon
Nr. pagini: 464
Traducator: Valentina Georgescu

”Pentru o familie aflată în criză, este proba de supraviețuire supremă. Leni, fiica adolescentă a soților Ernt si Cora Allbright, prinsă în relația pasională și furtunoasă dintre părinții ei, îndrăznește să spere că un nou cămin în Alaska va aduce cu sine un viitor mai bun pentru familia sa. Mama ei va face orice pentru bărbatul pe care îl iubește, chiar dacă asta înseamnă să-l urmeze în necunoscut. La inceput, Alaska pare să fie răspunsul la problemele lor. Zilele lungi, însorite și generozitatea localnicilor suplinesc lipsa de experiență și de resurse a familiei. Dar, pe măsură ce se apropie iarna și întunericul coboară peste Alaska, familia începe să se destrame. Leni îl întâlnește însă pe Matthew, iar acesta – grijuliu, bun, curajos – o face să creadă în posibilitatea unei vieți mai bune…
Un nou inceput este o poveste îndrăzneață și emoționantă despre dragoste și pierdere, despre lupta pentru supraviețuire și sălbăticia care sălăsluiește nu doar în natură, ci și în ființa umană.”

Încă o carte scrisă de Kristin Hannah care mă surprinde! Prima carte pe care am citit-o de la această autoare este ”Privighetoarea”, care mi-a plăcut la nebunie și pe care o recomand cu tot dragul! Colega mea de blog, Lori, a citit ”Un nou început” înaintea mea și, de asemenea, i-a plăcut mult și mi-a recomandat-o. Am înțeles că această carte a câștigat și un premiu pe Goodreads în 2018 (Goodreads Choice Award, categoria ”historical fiction”). Pentru mine nu contează foarte multe acest aspect, dacă o carte îmi place, îmi place și atât…poate să aibă 10 premii sau niciunul!

Trebuie să recunosc că am început această carte mai mult datorită faptului că
am văzut că e ”historical fiction”, unul dintre genurile mele preferate,
dar am descoperit că este mai mult de atât. În această carte găsești de toate: război, dar mai ales viața după război, relația de familie, în special relația mamă-fiică, relația de iubire (una toxică, din păcate), violență, sălbăticie, primejdie, comunitate, supraviețuire, alegeri, viața de după alegeri, Alaska. Frumoasa, dar necruțătoarea Alaska.

M-a impresionat profund puterea mamei, dar mai ales puterea fetiței. Au avut o viață atât de frumoasă înainte de război, dar tatăl ei s-a întors zdrobit psihic. Era cu totul o altă persoană. O altă persoană, dar pe care fetița și mama ei o iubeau la fel de mult, cu fiecare coșmar, cu fiecare țipăt, cu fiecare mutare din loc în loc, cu fiecare palmă, cu fiecare moment de tulburare și de gelozie. Viața în Alaska pare refugiul perfect pentru ei, chiar dacă asta înseamnă să lase în urmă absolut tot. Speranța unei vieți mai bune și iubirea pentru acest bărbat le-a făcut pe Leni și pe Cora să accepte mai ușor mutarea. Au plecat totuși pe un drum pe care nu știe niciunul dintre ei ce îi așteaptă. Viața în Alaska se dovedește a fi total diferită față de cum și-au imaginat-o și sunt nevoiți să treacă prin multe lucruri îngrozitoare, lucruri pe care nu credeau că le vor face vreodată.

Este o poveste care îți prezintă sălbăticia din natură, dar și sălbăticia din sufletele oamenilor. Și, ca în orice sălbăticie, nu poți pătrunde în ea fără să fii rănit. Deși iubești un om care cândva a fost bun, nu poți să treci cu vederea unele lucruri. Da, poți trece cu vederea multe când vine vorba de propria persoană, dar când vine vorba de copilul tău, nu mai ierți. Cora ia decizii pe moment, decizii care o implică și pe fiica ei și acestea vor trebui să trăiască cu consecințele faptelor lor toată viața. Cartea ne arată cum le sunt influențate viețile după ce iau acele decizii, care țin de viață și de moarte. În sălbăticie, trebuie să te sălbăticești și tu pentru a supraviețui.

Cu toate că este vorba de o poveste de viață dură, de aici nu lipsește iubirea și speranța. Uneori, acestea sunt singurele de care ai nevoie pentru a supraviețui într-o lume atât de crudă. Când Leni îl întâlnește pe Matthew, viața ei se schimbă radical. Aceasta nu mai trăiește doar pentru părinții ei, pe care îi leagă o iubire toxică și abuzivă. Leni învață să trăiască pentru ea, să spere, să viseze cu ochii deschiși la o viață în care nu este nevoie să îți măsori cuvintele și gesturile de frică să nu explodeze cel de lângă tine, așa cum se întâmplă cu tatăl ei. Darrrr…la fiecare capitol, este câte o răsturnare de situație care dă toată povestea peste cap. Și te face atât de curios să afli ce se va întâmpla în continuare, încât nici nu îți dai seama cum zboară paginile.

Această carte m-a trecut prin toate stările posibile și imposibile: fericire, tristețe, furie, speranță, spaimă, frică, durere, liniște și multe altele. Mi-a rupt sufletul în bucățele, pentru ca mai apoi să mi-l lipească la loc. Nu, nu exagerez. Kristin Hannah știe exact ce să scrie pentru a ajunge la sufletul cititorului și pentru a-l face să simtă. A construit personajele atât de complexe, încât te face să intri în pielea lor fără să îți dai seama. Finalul a fost unul înduioșător, la care nu ai cum să nu scapi câteva lacrimi…sau mai multe (asta depinde de cât de multe lacrimi ai vărsat pe parcursul lecturii, dar la final vor fi lacrimi de fericire). Așa cum v-am obișnuit, o să vă las și câteva citate care sper să vă ajungă la suflet și să vă convingă să îi dați o șansă acestei cărți, care, pentru mine, a însemnat o adevărată lecție de viață.

”Tatăl ei ridică privirea, atât cât pentru un contact vizual. Arăta devastat, istovit, dar prezent; în ochii lui, ea văzu mai multă dragoste și tristețe decât ar fi trebuit să existe într-o ființă umană. Ceva îl sfâșia pe dinăuntru, chiar și acum. Era celălalt bărbat, bărbatul cel rău, cel care trăia în interiorul lui și încerca să se dezlănțuie în întuneric.”

”Ea știa cât de rău îi părea. Vedea asta pe chipul lui. Când era mai mică, se întreba uneori la ce bun toate acele regrete dacă nu se schimbă nimic niciodată, dar mama îi explicase cum stăteau lucrurile. Războiul și prizonieratul făcuseră să se rupă ceva în el. „E ca și cum ar avea coloana fracturată”, spusese mama, și nu încetezi să iubești pe cineva când este bolnav. Devii tu mai puternic „pentru a-i fi sprijin celuilalt. El are nevoie de mine. De noi.”

”Nu-și putea închipui nimic mai groaznic decât să-ți pierzi mama. Simplul gând îi provoca greață lui Leni. Mama era ca sfoara unui zmeu. Fără legătura ei puternică, stabilă, nu făceai decât să plutești în derivă, să te pierzi undeva, în nori.”

”Uneori, trebuia să te întorci cu fața spre trecut ca să poți merge mai departe.”

”Mama s-a înșelat cu privire la multe lucruri, dar nu s-a înșelat niciodată cu privire la trăinicia iubirii. Ea rămâne. În ciuda tuturor greutăților, înfruntând ura; rămâne acolo.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s