O carte de citit pe nerăsuflate: Pacienta tăcută-Alex Michaelides (recenzie)

Autor: Alex Michaelides

Editura: LITERA, Colecție Buzz Books

Nr pagini: 368

Titlu original: The Silent Patient

”Viața Aliciei Berenson este aparent perfectă. Pictoriță renumită, casatorită cu un fotograf de moda, ea traiește într-o casă superbă, cu vedere spre parc, într-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Într-o seară, soțul ei, Gabriel, se întoarce acasă târziu de la o sedință foto, iar Alicia îl împușcă de cinci ori în față și apoi rămâne tăcută mai mulți ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicații transformă o tragedie domestică în ceva mult mai teribil, un mister care captează imaginația publică și o face pe Alicia celebră. Prețul tablourilor sale crește astronomic, iar ea, pacienta tacută, este ascunsă de tabloide și de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maximă securitate din nordul Londrei.
Theo Faber este un psihoterapeut care a așteptat multa vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotărârea lui de a o face să vorbească și să dezvăluie misterul motivului pentru care și-a împușcat soțul îl poartă pe un drum plin de primejdii – o căutare a adevărului care amenință să-l distrugă…”

Sună captivant, nu? Și terifiant… Ei bine, eu am fost atrasă de această carte încă de când am aflat că va apărea, fără să fie nevoie să mai citesc descrierea. Abia când a ajuns în mâinile mele am fost și eu curioasă despre ce este vorba mai exact în această carte. A fost numită ”thriller-ul anului”, cu toate că suntem abia la jumătatea lui, dar să nu aveți dubii…chiar își merită această denumire.

Primul lucru care îți vine în minte când vezi această carte este ”oare de ce și-a ucis soțul?”, ”oare de ce nu mai vorbește?”. Psihoterapeutul Theo Faber, care se ocupă de Alicia, este convins că ea nu mai vorbește din cauza traumei suferite în urma uciderii soțului ei. Și totuși…motivul tăcerii ei este unul incredibil. Imediat după moartea lui Gabriel, Alicia pictează un tablou care spune multe despre motivul tăcerii ei, însă nimeni nu este în stare să îl descifreze. Tabloul este intitulat Alcesta și este, de fapt, un autoportret. Alcesta este o eroină a unui mit grecesc, murind în locul soțului ei, care era condamnat la moarte. Ulterior, Alcesta este adusă înapoi din morți, lângă soțul ei, însă ea refuză să mai vorbească, rămânănd tăcută pentru tot restul vieții. Care este legătura între Alicia și Alcesta? Bineînțeles că nu o să spun aici. Ți-am stârnit curiozitatea? Pune mâna pe carte, pentru că sigur vei dori să afli!

Theo Faber, terapeutul Aliciei, duce o adevărată luptă încercând să ajungă la ea și să o facă să vorbească. Încearcă toate metodele posibile și imposibile, punându-se de multe ori în pericol, dar într-un final reușește să obțină mici reacții din partea Aliciei și, mai greu, și mărturisiri. Poate vă întrebați de ce este Theo atât de interesat de Alicia, încît să își pună slujba și viața în pericol…Și eu m-am întrebat același lucru. Ei bine, cei doi se aseamănă foarte mult, Theo se regăsește cumva în povestea pacientei sale tăcute. El încearcă să o ajute pe ea, dar cel mai mult vrea să se ajute pe el însuși.

Mi-a plăcut foarte mult modul în care este scrisă cartea, fiind ușor de citit, cu fraze scurte și structurată pe capitole tot scurte. Din momentul în care pui mâna pe ea, nu vei mai putea să o lași jos până nu o dai gata. Fiecare capitol are o doză de suspans, exact cât să te facă să mai citești un capitol, și încă unul, și apoi încă unul, până când îți dai seama că ai ajuns la ultimul.

Alex Michaelides se joacă cu mintea ta, îți dă senzația că știi exact ce se întâmplă, ca mai apoi să îți dovedească cât de mult te-ai înșelat. Te face să devii suspicios în privința fiecărui personaj și să stai cu sufletul la gură în fiecare capitol, descoperind noi indicii. Iar finalul…este unul wow, total neașteptat, tulburător, terifiant, incredibil. Te lovește fix în față și te face să te întrebi cum de nu ți-ai dat seama mai devreme, cum de nu ai văzut că totul era fix sub nasul tău.

Recomand cartea, chiar dacă ești sau nu ești iubitor al genului, pentru că te va surprinde oricum. Și dacă tot nu te-am convins până acum, las mai jos câteva citate.

„Tăcerea ei era ca o oglindă – reflectându-te pe tine. Și era, adesea, o priveliște urâtă.”

”Motivul real era complet egoist. Încercam să mă ajut pe mine însumi. Cred că la fel stau lucrurile cu cei mai mulți dintre cei care intră în domeniul sănătății mintale. Suntem atrași de această profesie tocmai pentru că suntem vătămați – studiem psihologia ca să ne vindecăm pe noi înșine. Că suntem sau nu dispuși s-o recunoaștem, asta-i altă mâncare de pește.”

„E atâta suferință peste tot, și nu facem decât să închidem ochii în fața ei. Adevărul e că suntem cu toții speriați. Suntem speriați unii de alții.”

„Cumva, prinderea fulgilor de zăpadă e ca prinderea fericirii; ai ceva și pe dată, nu mai ai nimic.”

”Emoțiile care nu sunt exprimate nu mor niciodată. Sunt îngropate de vii și revin mai târziu, în feluri mai urâte.”

”Presupun că lucrul care mă sperie este cedarea în fața necunoscutului.”

”-Despre iubire. Despre faptul că adesea luăm dragostea drept un foc de artificii-drept spectacol și ceva ieșit din comun. Însă iubirea adevărată e foarte tăcută, foarte liniștită. E plictisitoare, dacă privești din perspectiva spectaculosului. Iubirea e profundă și calmă-și constantă.”