Cum m-am hotarat sa-mi fac blog 😊

Intreaga nebunie cu ideea de “blog” a inceput anul trecut in decembrie, prin preajma sarbatorilor de Craciun, cand am decis sa citesc seria Harry Potter. Seria am primit-o in dar de la iubitul meu, drept cadou de Mos Nicolae (anticipat, intrucat am primit coletul pe la mijlocul lui noiembrie 😊).

Mi-am dorit cartile Harry Potter inca de cand eram pustoaica si lucrurile s-au intamplat in asa fel incat sa citesc Harry Potter la 28 ani, desi niciodata nu e tarziu sa citesti HP (parerea mea 😊). De cum am luat prima carte in mana, am fost fascinata, incepand de la aspectul copertii si pana la fontul literelor fiecarui capitol, absolut totul te rapeste din realitate si te transpune intr-o lume fantastica.

Alaturi de trioul Harry-Hermione-Ron am fost in numeroase aventuri, am invatat cum sa actionezi din instinct, sa te lasi dus de val (desi nu este potrivit de fiecare data), mai ales am descoperit prietenia adevarata, iar relatia dintre ei mi s-a parut una dintre cele mai frumoase.

Cu fiecare carte parcursa, am ras, am plans, am stat cu sufletul la gura asteptand sa vad ce se intampla mai departe, mereu in alerta. Desi am vazut filmele de nenumarate ori, nu se compara cu povestea cartilor, sau cel putin asta e parerea mea…filmul nu va bate niciodata cartea (sau mai bine spus, rare sunt filmele care bat cartea).

Deci, sa revenim la oile noastre 😊. Am inceput sa citesc seria cartilor inainte de vacanta de Craciun, daca nu ma insel in data de 16 decembrie 2018 si am finalizat-o la inceputul lunii ianuarie. Mi-a fost foarte greu sa ma despart de ele, asa de captivata am fost de acea lume magica, ca nici nu mai stiam ce era de viata mea, am strans ultimul volum la piept si aveam lacrimi in ochi, parca nu imi venea a crede ca am ajuns la final. Odata finalizata seria, iubitul meu m-a intrebat: “Si? Cum ti s-a parut?”, la care i-am raspuns: “Nu stiu cum faci, dar trebuie neaparat sa o citesti si tu, nici nu se compara cu filmele!!!”. Auzind asta, nici nu i-a trebuit mult sa-mi spuna: “Daca imi faci o recenzie a seriei, o citesc si eu. Mai mult de atat, iti fac si blog, asta ca un cadou de ziua ta, ca oricum nu mai stiu ce sa iti iau…”.

Si m-am blocat…”eu? Blog? Da de unde…nu e de mine asa ceva, nici nu as avea timp sa ma ocup de el.” Nu e vorba de timp aici, e vorba despre ce vrei sa faci, daca vrei sa faci. A trecut putin timp de cand mi-a spus el de blog, abandonasem cat de cat ideea de blog, recenzii ale cartilor si toate cele, ca apoi sa discut cu diverse persoane legat de blog si sa-mi schimb parerea din nou.

Mi-am spus: “De ce nu? Ce poate fi rau? Scriu ce imi trece prin cap, ganduri de-ale mele, pot vedea blogul ca un fel de jurnal, sa scriu despre tot ceea ce imi face mie placere.”

Aici este si meritul Roxanei (pe Instagram @citesc_cu_sufletul, acolo am descoperit-o prin intermediul altor conturi de bookstagram), pentru ca in urma tuturor discutiilor cu ea, mi-a aprins un beculet si ar iesi ceva frumos cu blogul, mai ales daca va accepta sa-mi fie colega de blog 😊.

Si asta este scurta poveste a acestui minunat nou inceput 😊

Iar daca tot am scris aceste randuri, urmatorul articol va fi recenzia seriei Harry Potter, poate il conving pe iubitul meu s-o citeasca, ma tin de capul lui din ianuarie de cand am finalizat-o…acesta era si scopul, sper sa il ating 😊.